Printre văluriri de dealuri domoale, Motrul susură-n cântec lung de vale. Şopotul râului poartă cu sine lacrimi din hlamida zăpezilor care încă mai albesc munţii, dar sunt mângâiate de soarele …
Copiii și tinerii grupului „Nedeia” din Novaci, al Școlii Populare de Arte „Constantin Brâncuși” Târgu Jiu, au făcut furori la „Românii au talent”, determinând-o pe Andra să cânte alături de ei.
Cât de îngândurat pare muntele, ce încărunţită-i cuşma lui? Şi-i trist şi singuratic uriaşul de el, ca un castel încremenit în tăcere şi-ntunecat la faţă. I se prea văd toate …
Dăruită de zei cu frumuseţi inegalabile, Cerna îşi susură valul şi-şi poartă, impasibilă şi solitară, legendele prin enigmatice deschideri de văi şi munţi. Cărările, vegheate de sălbăticie şi mister, urcă …
Mai alaltăieri a fost echinocţiul şi primăvară, o zi însorită, limpede şi liniştită, dătătoare de speranţă şi încredere pentru un început de an ceva mai timid ca altădată. Se …
Am uitat de noi, am uitat de farmecul lucrului simplu! Suntem orbiţi după bani, avere şi putere. Nimic nu mai vedem în jur, nimic din cele lucruri, clipe şi nevoi mărunte, care dau strălucire vieţii. Ipocriţi şi trufaşi, vicleni şi grăbiţi, nedrepţi şi pătimaşi, călcăm orice în picioare, numai să ne fie nouă bine, după dorinţele, interesele şi cârdăşiile momentului. Nu observăm cât de clară-i lumina soarelui, nu simţim căldura lui, zburăm dintr-un colţ în altul al lumii, păienjeniş de avioane-i văzduhul, mult tanăt peste orizont, emisii toxice şi praf de Sahara vin peste noi, se zguduie pământul, nu-i prea bună starea planetei!
La câtă arşiţă şi sufocare s-au coborât pe pământ, în acest an, vara nu cred că va mai fi o amintire plăcută pentru mulţi dintre oamenii obişnuiţi cu starea de bună rânduială şi în sânul naturii. În ciuda zilele toride, dimineţile se revarsă iar în cuminţenie peste păduri şi zăvoaie. La Valea de Hotare şi în Vadul Rău, apele s-au învolburat de ploile ambiţioase cu care luna lui iulie a îndrăznit să dăruiască aceste ţinuturi de la poalele Munţilor Piatra Cloşani. Motrul, speranţa perpetuă a binelui, rodniciei şi echilibrului acestor locuri, străluceşte în dantele argintii în oglinda peisajului, ocolind ici-colo pâlcuri de arini şi umbre răzleţe de sălcii. Râul îşi lasă bulboanele spre pragul coastei din Priboaia, muşcând de sute de ani din stâncăria dealului, după care, resemnată, unda cristalină alunecă la vale, risipindu-se în vaduri largi şi toi adânci. În trufia ei, apa râului nu a sărit niciodată prundişul. A rămas la locul ei, între maluri, zburdând peste pietre şi rădăcini dezgolite, într-o necuprinsă şi tăcută lume a vieţuitoarelor.
Ce face februarie, unde este iarna? se-ntreabă cu nedumerire Lăcrămioara, în ultima ei zi de vacanță. Ar fi vrut să zboare cu sania în strălucirea pârtiei din ulița bisericii, dar …
Prin păduri şi vii se-nmulţesc culorile. Verdele se retrage încet în fluviul sevelor şi-n aşternutul frunzelor vânturate pe genunchi de coline. Pe culmi iarba se usucă, e tot mai resemnată …