Autor: Ion Elena

            Prin margini de zăvoaie, izvoarele şi-au primenit strunele. Se simte un foşnet blând pe vale. Susură pădurea, se-nfiripă freamăt blând dinspre adâncimi de codru. Mugurii forfotesc pe ram, ceva …

            Vrusese echinocţiul să ne arate că nu-i de tăgadă, primăvara este acasă. Dar, la numai trei zile de la-nvoirea egală a zilei cu noaptea, nărăvaşă, iarna s-a întors peste …

Cu hainele îngreunate de duhul ploilor, iarna încă mai zloteşte prin crângurile înalte şi munţii îndepărtaţi. Săltând de după norii grei şi hoinari, soarele îşi trimite razele-i luminoase peste mugurii …

            Mi s-a părut alaltăieri că mugurii sunt în lucru. Ceva se petrece în sevele lor. Să fi venit primăvara? Se deschid porţile mugurilor, începe să se simtă susurul inedit …

            Suntem la doi paşi de prima zi a primăverii astronomice. Neresemnată încă, de pe vârfurile înalte ale masivului Parâng, iarna ne face cu mâna. Se pare că începe a …

            Mâine-i Dragobetele, se sărută fetele! E ziua iubirii la români! Suntem la capăt de primăvară! Natura începe, încet-încet, să-şi deschidă porţile pentru revenirea vieţii în toate minunile ei. Doar …

       Rareori mai întâlneşti omul moral, cu statură etică, cu caracter şi probitate în ceea ce face, omul cu mult bun simţ, cu bună-credinţă, tenace în acţiune, eficient şi încrezător …

            Mă gândesc acum la oamenii rari ai acestui pământ, la sufletul lor frumos, la spiritul lor înalt, la înfăptuirile lor pentru lumina vieţii celorlalţi şi încerc să înţeleg de …

  S-au tot schimbat rânduielile prin vârtecuşul vremii. Natura este mereu rănită în rostul său existenţial. Luna lui Undrea a uitat cojoacele groase acasă şi s-a oprit pe uliţa satului …

            Nori plumburii şi grei, uneori, albi şi dezlânaţi în perdele tot mai întinse, se prefiră peste crestele albe ale munţilor noştri, departe de vatra satelor, pe uliţele cărora iarna …

            Ce minunat este să te dedici cu gândul şi inima acelei misiuni sacre de a înnobila viaţa şi spiritul omului prin melosul popular şi încântarea colindelor tradiţionale! Să intri …

  Ce discret s-a retras anotimpul din surâsul tufănelelor! S-au tot amestecat rânduielile prin crugul vremii. Toamna era hotărâtă să plece, dar şi-a mai uitat câte ceva în rămuriş de …

Zgribulit, posomorât şi-ngândurat adânc, noiembrie coboară spre iarnă. A-ncremenit în promoroacă peisajul iar pădurile şi-au învelit tâmplele cu broboade şi flori de chiciură. În liniştea adâncă a munţilor intri acum …

            Stă să plece în boarea zării noiembrie. S-a gătit de drum, dar mai are încă niscaiva treabă pentru oameni, ceva de lucru în coloritul peisajului şi-n tumultul apelor. Apoi …

             Să te întorci la noi în noiembrie, să vezi pădurea din plai când mestecenii îşi îmbracă straie aurii! Ce îmi vei spune atunci? Mă întreba într-o zi însorită …