Iată, suntem foarte aproape de Sărbătoarea de Florii! Motrul se zbuciumă înspumat peste praguri de stâncă şi curge spre soare-răsare în valuri limpezi, strălucitoare. Peste culmile cele mai înalte din Valea Mare, Cloşani şi Orzeşti a nins, dar a nins cu flori de primăvară. Au înflorit mai întâi corcoduşii. Apoi piersicii, pe unde au mai rămas şi ei, au pictat în frez ici-colo verdele crud al livezilor. S-au prins apoi în marea horă a înfloririi cununile cireşilor risipiţi pe văi, pe dealuri, pe vatra satelor, peste tot plaiul înverzit, pentru a urca până-n prispa munţilor miracolul florilor albe, înmiresmate de parfumul purificator al primăverii.
De câteva zile au intrat în spectacolul celest al înfloririi, merii, perii, gutuii, tot ce-i dăruit să împodobească ramul şi să polimească rodul din izvodiri de stamine şi polen. Se aud deja prin rămurişul coroanelor albe, zor şi zbor de harnice albine, lucrând în vraja polenizării. Zumzetul lor calm şi stăruitor ţine departe frigul şi trufia brumelor târzii. Oamenii merg la râu şi slobod ramuri verzi în vad, să rămână fructul în ram şi belşugul în casă.
Pe genunchi de deal, dinspre vadul Motrului, se înalţă susurări unduioase de năvalnice ape. Satele învăluite în liniştea ancestrală a primăverii se lasă la vale, de-a lungul malurilor, aproape de lumina râului ocrotitor de viaţă şi vis, şi-n învăluiri de livezi cu pomi în floare, cu fluturi şi adieri de petale, în miresme divine şi-n vânticel lin, tămăduitor, din descântecul anotimpului.
S-a înzdrăvenit covorul ierbii, firul verde-fraged sărută lumina cerului cald şi urcă tot mai sus spre fruntea pajiştilor. S-au rotunjit prin năframa verde a poienilor bănuţi galbeni de păpădie, corole albe de margarete, tătăiaşă, roman şi ochiul-boului, deschizând porţi primitoare şi prietenoase spre raiul florilor din fâneţele verii.
Sub ochii ei albaştri de zână, Lelioara şi-a prins la ureche un buchet de flori de cireş. Şi în cosiţe îi stau bine ciorchinii albi ca neaua. Şi-a adunat în obrăjiorii rotunji, de fecioară neprihănită a satului, toată roşeaţa cireşelor verii, fructe răsfăţate de bunici prin pometul din văile şi colinele Padeşului, pentru bucuria şi poftele inocente ale copiilor. Admir chipul ales al fetiţei de păstori şi întrevăd în privirea ei tot viitorul satului. Sunt cuprins de mirajul împlinirii, când am certitudini că viaţa străbate anii şi-n porţile satului se vor afla mereu oameni, bucuroşi să le deschidă oricând pentru oaspeţii sosiţi de pretutindeni.
Am zărit în grinda casei, plângând spre ţarină, o rămurea de salcie-nfrunzită. Privesc spre pădurile din culmi de deal. Ceva se petrece acolo. Tăcuţi, mugurii-şi deschid cetăţile, se ivesc frunzişoarele, frunzele, lăstarii, se-nfiripă-n codru iureşul înfrunzirii, verdele cuprinde tăcut pădurea, se împlineşte încet şi sigur frunzişul verde, tânăr şi pur. Din zi în zi, cântecul cucului este tot mai înalt şi răsunător. Încep să se prezinte rând pe rând toate lăutele iar cântecul lor va umple de freamăt pădurile, potecile, poienile. Concertele din scena necuprinsă a naturii vor primeni iarăşi gândurile şi vor înflori speranţele oamenilor.
De mâine, salcia din grindă va tresări cu lacrimi de rouă, veghind rânduiala binelui şi împlinirii oamenilor prin credinţă şi smerenie. Ea simbolizează cinstirea sătenilor pentru sărbătoarea Floriilor. Rămurelele poartă pecetea vegetaţiei reînviate de primăvară.
În gând de codru, în amvonul bisericii, în curăţenia şi orânduiala gospodăriei, în oglinda casei şi în credinţa oamenilor, salcia este venerată în ultima duminică dinaintea răstignirii Mântuitorului. Pentru că, la acele vremuri alese, Fecioara Maria a vrut să treacă un râu. O salcie i-a sărit în ajutor, s-a aplecat peste ape, să poată trece Fecioara râul. Răsplătind-o pentru fapta ei, Maica Domnului a binecuvântat-o să nu ajungă niciodată în măruntaiele pământului, prefigurându-se-n cărbune. I-a hărăzit în dar de viaţă să fie mereu aplecată peste vaduri şi peste ape, să fie sfântă de Florii.
Şi aici, la Padeş, precum se obişnuieşte de veacuri prin toate satele Olteniei, rămurelele de salcie sunt sfinţite şi-s aduse apoi acasă. Toţi membrii familiei se ating cu ele. Şi vitele sunt atinse de unduirea lor protectoare. Apoi sunt prinse la icoană sau în grinda casei, să fie ocrotită gospodăria de rele, ori să tămăduiască la îmbolnăviri pe toţi ai casei. Dacă vei înghiţi mâţişorii din aceste rămurele, vei scăpa de durerile de stomac, iar de-ţi petreci peste brâu aceste crenguţe mlădioase, vei găsi alinare la durerile de spate! Alte ramuri sfinţite de salcie pletoasă sunt puse în grădini şi livezi, să le ferească de stihii, iar grindina să cadă numai în loc pietros.
Sătenii din Negomir leagă două-trei nuiele la vie, să întoarne grindina în pustiu, fără pricini de pagubă. Cei din Racoviţa o aşezau în tarlaua de cânepă, pentru rod bogat. La Padeş, la ieşirea de la biserică după slujba de Florii, oamenii adună mănunchi de salcie din zăvoaie, deoarece se crede că în această zi salcia este sfinţită oriunde ar fi, cum se întâmplă cu apa la Bobotează. Femeile din Broşteni căutau ramurile de salcie fără crăci, le potriveau în coarnele vacilor şi la găleata de muls, să nu le fie luat prin vrăji sporul laptelui.
Se spune că urzicile culese şi uscate în ziua de Florii pot fi folosite la ceaiuri pentru mai multe boli. Se ştie că în această zi se mărită urzicile şi nu mai sunt bune de mâncat. Prin mai multe sate din Gorj se zice că nu este bine să te speli pe cap pentru că îţi înfloreşte părul.
Tot în această zi, se plantează flori în locurile de veci şi se dă peşte de pomană celor plecaţi în lumea fără dor! La Alimpeşti, Crasna, Săuleşti, Logreşti, Bengeşti şi Stăneşti, gorjenii se întâlnesc şi petrec la hramuri, bâlciuri şi nedei. I-am admirat şi eu pe cei din Călugăreni şi Văieni. Le-am povestit că Lelioara, o fetiţă frumoasă din Padeş, s-a bucurat tare mult când a aflat că la Paşti va fi cald şi mult soare, cum a fost la Bunavestire. Aşa îi spusese bunica şi a crezut-o! Să fim optimişti şi noi! Va fi sărbătoare mare, cu lumină şi credinţă, cu flori multe în fereastra anotimpului, cu bucurii şi speranţe în sufletul oamenilor!
