IMAGINI ÎN CUVINTE Să cânte cucul!

Loading

             Mai alaltăieri a fost echinocţiul şi primăvară, o zi însorită, limpede şi liniştită, dătătoare de speranţă şi încredere pentru un început de an ceva mai timid ca altădată. Se vede pe alocuri că anotimpul se străduieşte să-şi intre bine în rosturi. În acest an evenimentul astronomic s-a petrecut simultan cu Ziua Fericirii, o zi aleasă anume de umanitate pentru a-i determina pe semenii noştri să lucreze cu stăruinţă şi înţelepciune pentru binele lor, dar şi al celor din jur, pentru a pune definitiv în locul vrajbei surâsul bucuriei şi al bunei-credinţe.

Cu fiecare zi desprinsă din calendar, natura îşi rostuieşte propria-i împărăţie, pregătind cu delicateţe şi precizie revenirea verdelui imperial. Susură aproape Motrul, printre valuri de deal. Murmurul râului poartă cu sine lacrimi din hlamida zăpezilor înstăpânite pe munţi. Dinspre Cloşani nu mai coboară iarna! E zvon de primăvară şi-ntr-acolo. Berzele au revenit prin lunci şi zăvoaie, zboară adesea în stoluri spre mlaştinile văii, se rotesc de mai multe ori peste satul reîntors  la  treburile pământului, caută orizontul şi planează lin apoi spre cuiburile agăţate la porţi de uliţă, pe stâlpii înalţi sau înspre vârfuri de pluţi răzleţe.

Uneori îşi aduc uşor capul spre soare, spre infinitul cerului albastru şi umplu cu cântecul lor împrejurimile, coborând încet şi tăcut desprimăvărarea în sufletul şi-n ocupaţiile oamenilor. Sătenii urcă pe coline şi înnoiesc gardurile viilor. Răstoarnă apoi glia peste glezna aracului, după ce au tăiat corzile şi-au slobozit calea viei spre rod. Alţii adună în ulcele lacrimile viţei şi-şi oblojesc ochii obosiţi de încercările bătrâneţii. Căpuşele nu au deschis încă geana mugurelui spre lumină. Aşteaptă să plece de pe vale ultimul fior de vânt rece, rătăcitor.

           Au împânzit câmpia turmele de oi, e tot mai vioi jocul mieilor! S-au dus şi zăpezile lor. Nu par deloc zgribuliţi, sunt tot mai ţanţoşi şi zburdalnici sub mângâieri de căldură şi soare! Ciobanii sunt parcă mai puţini în acest nou început de anotimp. Se pare că meşteşugul lor e ocolit de tineri şi îi nemulţumeşte tare mult această stare. Aşteaptă şi ei un sprijin de la cineva, dar acesta întârzie să se arate. Privesc adânc spre obârşii şi nu-şi pierd cumpătul. Nu se lasă ei aşa uşor de această străveche îndeletnicire, moştenită de la bunii şi străbunii lor.

Nu se opreşte aici trecerea anilor, găsesc ei cale bună şi pentru a lega oieritul de ziua de mâine. Mai au încă certitudinea că ocupaţia lor are viitor. Şi la Polovragi. Şi la Novaci. Şi la Baia-de-Fier. Şi la Stăneşti. Apoi, la Runcu, la Tismana, la Padeş şi prin alte sate aşezate în smerenie sub privire limpede de brad şi fag, la brâu de munte şi-n şipot de izvoare. Pentru că, sunt aici Carpaţii Gorjului, raiul care ocroteşte şi păstrează această milenară treabă, care animă munţii şi îi mulţumeşte cu bunăstare pe păstorii harnici şi pricepuţi.

            Au început a se răsfăţa iarăşi păsările prin rămurişul pădurilor. Nu au explodat încă mugurii de fag peste măguri şi colnice. Nici soarele nu a adormit pe crengile sure ale codrului, să-i trezească mai devreme. Se află într-un răgaz cam prelungit miraculosul spectacol al înfrunzirii. Gorjenii noştri, oameni surprinzători, ageri, credincioşi şi stăruitori în toate, aşteaptă în smerenie sărbătoarea de Blagoveştenii.          De Bunavestire, ei vor alege să aducă peşte între bucatele de pe masă, potrivit obiceiului creştin. În această zi, oamenii mănâncă peşte, să fie uşori şi sprinteni tot anul, precum peştele în creştet de val.

Mulţi au aşteptat să reasculte cucul. Este Ziua Cucului. De Blagoveştenii, cântecul lui revine peste vârful sur al pădurii. Cucul zboară solitar din crâng în crâng, căutându-şi locul cel mai potrivit pentru a-şi face auzit glasul inegalabil şi suveran peste cântătoarele din amfiteatrul codrului înalt. Cu cântecul lui concertul primăverii este mult mai plin de spectacol. Ecoul şi răsunetul lui vor înveseli şi vor împrimăvăra mult mai mult satul, când se va înfiinţa la tot pasul corola verde a frunzelor şi florilor din păduri şi livezi.

             De Bunavestire, vor ieşi tot mai des oile la păşunat. Mulţi săteni ar fi vrut ca botişorul lor umed să se afunde în iarba înaltă şi crescută bine, dar nu a fost să fie aşa! Iarna s-a înciudat şi a ţinut în văl de frig colţul ierbii. De aceea se spune că vara nu va fi mănoasă, cu nu a călcat piciorul oii prin covor adânc de iarbă verde. Unii speră că, în această zi, ceaţa se va ridica înainte de răsăritul soarelui, să fie primăvară timpurie! Că va fi o zi frumoasă şi călduroasă, cu mult soare. Cum se spune, că aşa va fi şi de Paşti.

              Sălciile de pe prundul Motrului şi-au dezvelit frunzele. Un voal verde, mătăsos, se arată peste fruntea zăvoiului. Ce minunăţie! Valea începe să se deschidă spre lumină şi încântare. Intră primăvara-n sat! Să cânte cucul!