Pe
sub gene de păduri înalte, soarele începe timid a sclipi. Aerul crud al
dimineţii de înviorează şi îţi saltă pasul. Să alergi desculţ prin plaiul cu
pânze de rouă, ce rar privilegiu! Să-ţi linişteşti gândul zburdând peste
creştet …

Frecvente frământări de gând, nenumărate şi, uneori, îndepărtate risipiri de amintiri
răscolesc memoria timpului dăruit trecerii oamenilor prin fericirile şi
încercările vieţii. Urcuşul spre Sohodol, cetatea de piatră cuibărită-n pragul
Munţilor Vâlcan, se face tot dinspre Tismana, pe …

Iunie s-a oprit la margini de plai să se odihnească niţel şi să înnobileze viaţa cu o bună parte din minunăţiile sale pământeşti. Urcăm cu paşi siguri poteca şerpuitoare de pe dealul copilăriei, ocolim …

Ocrotit de zei,
râul Cerna îşi poartă încă legendele prin deschideri misterioase. Cărările,
vegheate de sălbăticie şi mister, urcă 
prin vuiet de codru şi freamăt  de
izvoare, purtând la deal şi la vale taina inimilor şi paşilor prin ferestre …

                  Te-nveleşte
câmpul cu miresmele verdelui crud, surâd culorile-n dumbrăvi, sporindu-ţi
primăvara-n suflet. Murmur adânc se-aude dinspre plaiul izvoarelor, o grabă
sălbatică  aţâţă unda râurilor, năvală şi
nelinişte e-n matca neumblată a pâraielor adormite pe văi. Nori …

Așa cum ne-am obișnuit, artiștii se mai „inspiră” unii de al alții. La fel e posibil să fi făcut și interpreta de muzică populară și de petrecere Stana Izbașa, care cântă, cuvânt cu cuvânt, textul …

Trăim într-o societate care își caută de prea multă vreme calea spre echilibru și armonie, într-o societate care, de multe ori, pare a fi un obstacol pentru o conviețuire normală. De ce suntem obligați, …

Și ea mai plânge uneori, când grijile se-adună,
Când se trezește însă-n zori, aduce voie bună.
Crede în universul ei și se reinventează,
La uși mereu găsește chei când viața o forțează.

Femeia e soție, mamă, fiică sau iubită,
Iubește, …

            Iată, a revenit printre oameni
primăvara! Olteţul se zbuciumă înspumat peste praguri de stâncă şi călătoreşte
spre soare-răsare în şuvoaie limpezi, strălucitoare. Şi peste valurile
dealurilor din Polovragi, Alimpeşti şi Baia-de-Fier a nins din nou, dar a …

            Rătăceşte iarna prin cânguri, spre munţi. Soarele îşi răsuceşte raza
luminoasă  peste muguri tăcuţi de fag,
dar a început a înfrunzi stejarul! Zâmbesc zambilele în freamăt de grădină şi
flutură miresme printre garduri. Se-aud prin inimi de …

ID

S-a întâmplat ca în
acest an echinocţiul să se petreacă mai spre miezul nopţii. Din acel moment
ziua a început să crească, să răspândească tot mai multă lumină peste sate,
peste oameni şi întreg farmecul peisajului. Primăvara se …

Se-aude tril de păsări de prin crânguri. Mijesc în ramuri muguri fragezi. Susură zăpezile prin ascunzişuri de păduri. Nămetele din dosul casei lăcrimează ziua-ntreagă trimiţând în seve suspinul iernii resemnate. Intrăm cu gând curat, stingheri …

 
Aşezată în toate rosturile ei pe cuşmele cele mai înalte ale Parângului, din Mândra până-n Păpuşa, iarna nu se ostoieşte a ne face cu mâna şi să plece spre spaţii mitice şi nemărginite. Se lasă …

 
S-a întâmplat ca, spre sfârşitul anului optsprezece din mileniul trei, iarna să părăsească povestirile şi amintirile bunilor şi străbunilor noştri şi să se întoarcă în sat cu toată măreţia ei proverbială. A nins spectaculos şi …

 
Se-ntinseră iar zăpezile peste dealurile Ciupercenilor! E prima zi a lunii februarie şi sătenii de pe Valea Tismanei se întorc spre Zorzila, una dintre cele mai înalte coline din preajma satului Văianu. De Sfântul Trifon …

 
Nori albi şi grei s-au aşezat peste crestele albe ale Carpaţilor noştri. S-au încărcat de nămeţi înalţi de câţiva metri munţii. Aici, în vatra satelor agăţate de dealurile ce însoţesc îndeaproape malurile Motrului, grămezile de …

Ninse decembrie, pe la mijlocul lunii, de se întroieni tot satul. Ani buni au trecut de când nu a mai nins aşa de frumos. Era spre capătul zilei, niţel după amurg.  Nori plumburii şi groşi …

Abia se zăreşte zăpada-n cuşma Iorgovanului! Pare trist şi singuratic muntele încremenit în tăcere. I se văd toate încărunţirile frunţii. Nici viscolul nu-i şuieră pe umeri. Stins e glasul văilor, părăsită-i pârtia, întunecaţi sunt fagii, …