Suntem în plină campanie electorală nedeclarată în Gorj ca și în toată țara. Sub aparența uniunii de ”monolit” a Coaliției, care calcă totul în picioare la Europarlamentare și Locale, se ascund problemele mai mult sau mai puțin locale grele și nerezolvate. Am putea să spunem că sunt ultimele alegeri locale de acest tip, România nu-și va mai permite o perioadă lungă să țină în stare de funcționare comune ca Săcelu și Arcani, ca să le amintesc pe cele mai mici. Gorjul are o problemă în plus, închiderea mineritului în acest interval de patru ani va schimba datele problemei și la nivel politic, asistăm la o provocare istorică pentru cei aleși să gestioneze prăbușirea economică a județului.
Cel puțin deocamdată, soluțiile pentru Gorj sunt sublime dar lipsesc cu desăvârșire. Faptul că factorul politic a ales să nu vorbească acum de această problemă nu o va face să dispară, mai luăm niște voturi care ne perpetuează avantajele încă unui mandat. Pentru unii politicieni locali pare să funcționeze sintagma cu ”după mine, potopul”, pentru alții va fi doar un transfer spre alte zări. Cei care am ales să locuim aici vom avea de înfruntat o cădere bruscă și de lungă durată a economiei județului nostru. Un manager cunoscut din zona noastră, vremelnic aciuat pe aici, îmi recomanda prietenește să renunțăm acum la proprietățile pe care le avem pentru că valoarea lor se va prăbuși după sfârșitul mineritului.
Gorjul se va întoarce la sărăcia de la jumătatea secolului trecut, clasa politică actuală nu a fost în stare să găsească soluții eficiente. Au venit bani în Gorj, ne așteaptă fonduri importante dar nu știm ce să facem cu ele. Mă tem că Gorjul va coborî sub Valea Jiului, acolo unde tranziția i-a obligat pe oameni să reacționeze. Nota de plată va fi mare și pentru politicieni, puțini dintre cei aleși în 2024 vor îndrăzni să mai ceară voturile gorjenilor peste patru ani. S-au mai văzut minuni dar nu credem că acestea mai sunt posibile pentru Gorj. Se întâmplă acest lucru pentru că avem un electorat îmbătrânit, conservator și tradițional dar și ofertă electorală care spune aproape totdeauna să ne mulțumim cu răul cel mai mic.
Anul viitor, când cel mai probabil se va pune lacătul pe tot ce înseamnă minerit deși nu s-a pus nimic în loc, se vor împlini 75 de ani de la debutul oficial al acestei industrii în Gorj. Cu riscul de a fi catalogați nostalgici, cărbunele și industria energetică au adus aceste meleaguri în epoca contemporană. Poate reușim să nu fi fost zadarnic tot acest efort colectiv care a însemnat mineritul din Oltenia. Un scriitor contemporan al mineritului, Mihail Pasere, vorbea într-o carte despre ”zadarnica trudă”, chiar să fi fost așa cei 75 de ani de istorie?
m9okpe