Autor: Ion Elena

          Tot mai singuratice-s culmile colinelor, codrul este şi el părăsit de farmecul frunzişului. Mugurii stau cuminţi în căsuţele lor prinse de ramuri şi aşteaptă tăcuţi veşti de primăvară. S-a …

        Ne-am întors iarăși la răscruce de drumuri, unde legendele spun că s-au răsturnat căldările cu galbeni de aur. Aici, la Salca Pocruiei, se intersectează căile spre Baia-de-Aramă, Godineşti şi …

          A nins octombrie cu zăpezi timpurii în coloritul peisajului. S-a oprit un pic să cearnă ninsorile peste munţi prevestind sosirea iernii. Apoi, îşi va căuta iar locul pe răbojul …

          Intrăm cu fiecare zi spre adâncimi de toamnă, anotimpul întârzie să-şi deschidă toate cămările belşugului şi bucuriilor. Suntem spre sfârşitul lui septembrie şi cărările se arată înecate încă de …

Peste vârfuri de zăvoaie, înfrigurat, septembrie slobozise valuri de nori întunecaţi, alergaţi din urmă de vântul rece scăpat din cremenea munţilor îndepărtaţi. De pe coastă zburau în şuiere roiuri de …

          Curgând dinspre ţinuturile de o rară frumuseţe ale Europei, Dunărea străbate România dinspre apus spre răsărit într-un parcurs fluvial voluptuos şi protector, de peste o mie de kilometri lungime, …

Înainte de a-şi adânci gleznele în unda tumultuoasă a fluviului Dunărea, undeva,  între Olteţ şi Motru, arcul spectaculos al Munţilor Carpaţi se opreşte parcă un pic pentru a cuprinde între …

                Păşim pe poteca şerpuitoare spre inima zăvoiului verde, peste prundişul care în urmă cu două decenii era acoperit de apele sclipitoare ale lacurilor din hotarul de apus al satului …

          Să priveşti cu larg de suflet dumbrava, ce vioaie şi frumos înveşmântată în straiele verdelui purificator se-arată în aceste dimineţi limpezi ale primăverii. Suntem în miezul lunii mai, lăstari …

Se pare că brumele răzvrătite ale primăverii s-au retras subit în foşnetul vremii. Ambiţios, soarele şi-a slobozit cu vioiciune lumina peste umerii crângurilor, învăluind cu căldură şi bineţe ferestrele satului …

            Ninge ca în adânc de iarnă sus, pe plaiuri. Se-mpovărează iar brădetul cu omăt curat. Şuieră-n vârfuri de molid zvelt viscolul rătăcit prin munţi. Şirul alb al Carpaţilor noştri …

Şi-a fost să fie doar o taină sau mărturisirea unui gând frumos? Ori a fost o unică iluminare de suflet, o dorinţă ingenuă care aştepta să fie împlinită! Cred că …

            Din îndepărtatul orizont, sub cer înseninat şi clar strălucitor, vârfurile albe ale Parângului ne fac cu mâna şi ţin în cârcă iarna care nu dă încă semne să plece. …

Cu cât urci mai aproape de cer, spre vârfuri de munţi, vezi că iarna-şi scutură nestânjenită cojoacele albe de nea. Încoace, mai la vale, doar vântul rece-şi plimbă de colo-colo …

            Cu fiecare zi se simte cum trece iarna spre primăvară. Zăpada stăpâneşte doar acolo, pe crestele înalte ale Munţilor Cernei, departe de colinele acoperite de rămurişul pădurilor plumburii nemângâiate …

       De această dată cuvintele inserate în textul de faţă încearcă să vorbească despre trăirile a doi tineri mai ambiţioşi cu vremurile astea zbuciumate şi ciudate, trăirile analistului politic Zărişteanu …

          O tăcere legendară învăluie amfiteatrul Câmpiei Soarelui, străjuită de jur-împrejur de frunţile munţilor albi şi împovăraţi de omătul acestei ierni. Aici, la Padeş, poteca şi ramul, vâlcelele şi plaiurile, …