Cu fiecare zi se simte cum trece iarna spre primăvară. Zăpada stăpâneşte doar acolo, pe crestele înalte ale Munţilor Cernei, departe de colinele acoperite de rămurişul pădurilor plumburii nemângâiate de foşnetul fulgilor de nea şi neîmpodobite de ninsorile iernii. Suntem dincolo de Apa Neagră, traversăm râul Motru pe un pod în curbă ridicat peste albia înaltă şi bine legat de pintenul stâncos al malului. Pe povârnişurile din Buha, fagii uriaşi îmbrăţişează dealul abrupt încercând să oprească în coroane de ramuri reci vântul hoinar dinspre miazănoapte, aducător de ploi şi ninsori, câteodată. Jos, în vale, dincolo de confluenţa cu Bulba se văd întinderile cu mirişti răscolite de plugurile toamnei din luncile Bărcului şi Brebinei. Câţiva arbori din coastă au cutezat să-şi păstreze pe crengi buchete de frunze arămii, să prindă în palmele lor puful fulgilor suavi şi puri.
Drumul continuă în serpentine pe brâu de dealuri căutând mereu spre firul văii, peste Plaiul Muntelui, spre Băile Herculane. Venind dinspre Haţeg şi Râmnic, acesta trece prin Tarniţa şi se opreşte într-un târg vechi de câteva sute de ani. Mărturii ale istoriei locurilor vorbesc despre începuturi ale activităţii umane, care apar aici încă de pe vremea regelui dac Diurpaneus, când sciţii şi romanii au deschis minele de cupru din Calchis, denumirea străveche a acestei aşezări. Interesul pentru aramă, din care se lucrau obiecte de cult şi monede, sporeşte în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, pe la anul 1391, când se aminteşte de satul de azi – Bratilov – într-un document prin care domnitorul dăruia Mănăstirii Tismana venitul de la „roţile de cules aramă ale lui Cip Hanoş care le-a făcut de curând la Bratilov”.
În vetrele fostelor cetăţi căţărate pe piepturi stâncoase de munte, în peşteri şi ruine au fost descoperite tezaure şi hrisoave care menţionează trecerea prin aceste locuri a unor personalităţi de seamă ale istoriei românilor precum Mircea cel Bătrân, Neagoe Basarab, Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu. Personalitatea notabilă a ţinutui rămâne însă, Tudor Vladimirescu. Din anul 1806, Slugerul din Vladimir vine ca „vătaf de plai” peste Plaiul Cloșanilor, având în grijă judecarea unor pricini şi ocupându-se cu treburile hotărniciei de ţară. În acest fel, într-o pricină cu boierul Manolache Gugiul, Tudor face dreptate îngăduind „boierilor oraşul Baia pe cât se află acum iarăşi cu toate cuprinsurile lor câte se află înăuntru în orași şi lunculiţa ce este la vale din orași”.
Apoi, istoria îşi urmează cursul. Pornită din Câmpia Padeşului, Revoluţia de la 1821 a trecut mai întâi prin Baia-de-Aramă. Cum se poate citi şi pe placa memorială situată pe clădirea fostului dispensar medical din oraş: „În fruntea unui detaşament de panduri Tudor Vladimirescu a intrat la 26 ianuarie 1821 în Baia-de-Aramă şi după înfrângerea forţelor puterii boiereşti oastea pandurilor s-a îndreptat spre Strehaia”. Localnicii l-au respectat şi venerat pe aprigul comandir al pandurilor şi, în anul 1928, au înălţat în centrul civic al localităţii o statuie în memoria Domnului Tudor, operă zămislită în bronz de sculptorul Constantin Bălăceanu.
Sub denumirea de Baia-de-Aramă, aşezarea apare abia în anul 1836, într-un act de hotărnicie al lui Preda Săulescu, document în care se aminteşte că „s-a făcut deplină dovadă cum că Hagi Constantin Stoenescul a cumpărat de la moşii şi părinţii acestor moşteni, Mărăşeşti şi Brebinari, prin zapise iscălite de dânşii, toată moşia Bulbii pe care este oraşul Baia-de-Aramă şi satul Sgândărești şi Dealu Mare şi ocnele de aramă, precum şi siliștea Brebinei de mijloc din hotar până în hotar”.
În anul 1864, Baia-de-Aramă este cunoscută ca „urbe şi reşedinţă a subprefectului Plaiului Cloșani”. Se întemeiase aici, între făpturile munţilor, la-ntâlnire de drumuri şi izvoare repezi şi cristaline, în locuri de linişte şi răsfirare a dorurilor şi gândurilor, unde plaiurile coboară domol pe genunchi de versanţi până-n larg de lunci întinse între dealuri şi cornete. Aici, pe obârşii de istorie şi dârză afirmare a muntenilor, pe loc de troc şi târg al comercianţilor, meşterilor, păstorilor şi oamenilor de ispravă, cu frumoase biografii de viaţă, întinse peste vreme în legende şi istorisiri cu tâlc şi răsunet la un pahar de vin sau ţuică fiartă tăinuit în lumea legendară a hanului lui Milco Băieşul sau în paradisul de azi al popasului “Izvorul Rece” al lui Mihalache Titerlea.
Baia-de-Aramă este oraşul-târg care impresionează prin modul de viaţă al oamenilor, prin piaţa săptămânală a agricultorilor şi păstorilor care aduc pe tarabe la vânzare cele mai gustoase şi ieftine produse. Impresionează prin înfăţişarea caselor vechi lipite de peretele stâncos al ulucului depresionar constituit din dealurile Dochiciu, Dealul Mare şi Cornetul. Impresionează prin sălbăticia şi podoabele reliefului bogat în monumente ale naturii, în frumuseţi şi peisaje de o rară încântare sufletească şi spirituală.
În prezent, oraşul trece răzbătător prin zodiacul primenirii. Lemnul, piatra muntelui, pietrişul şi nisipul din carierele locului sunt folosite cu tenacitate şi multă pricepere de meşteri la noua zidire a Băii-de-Aramă. Se modernizează străzile, bulevardul de la intrare, locuinţele vechi, se construiesc monumente simbolice, se înnobilează fântânile, se schimbă albia râului Bulba. Băieşii au chibzuit bine la construirea viitorului şi au decis să schimbe din temelii înfăţişarea oraşului. Admirăm, la intrare, monumentul care marchează situarea localităţii mehedinţene pe Paralela 45, la jumătatea distanţei dintre Ecuator şi Polul Nord.
Înaintăm spre apus, pe malul drept al Bulbei, şi adăstăm în faţa Fântânii cu 12 ţuţuroaie, având în apropiere pe tăpşanul de piatră al cornetului veghea solemnă a Mănăstirii “Sfinţii Voievozi”. Undeva, pe un creştet de colină, în Dealul Băii, protejat de zidul verde al brazilor plantaţi la aceeaşi vreme cu botezul pietrei de temelie a acestui edificiu, regăsim spitalul secular al Plaiului Cloşanilor, locul unde s-au afirmat şi au slujit sănătatea oamenilor medici celebri precum Ion Teodoru, Ilarion Pavel, Dan Cioată – cardiochirurg de renume la spitalele din Tg.Mureş şi Timişoara, Florin Brădişteanu – tatăl eminentului cardiochirurg Şerban Brădişteanu. Am avut şansa de a-i fi pacient seniorului. Parcă îl aud prin timp pe medicul Florin Brădişteanu. Eram pe masa de operaţie, la un spital din Târgu-Jiu. Am înţeles că terminase intervenţia chirurgicală şi i-am mulţumit fiind încă pe masa de operaţie. Era un personaj energic şi sigur pe sine, îmi inspirase multă încredere. Mi-au rămas în memorie cuvintele-i blânde, măsurate: “Auziţi-l, este treaz! Să fii sănătos, băiatul tatii!”
Ne aflăm în amfiteatrul de piatră de la poalele Dealului Dochiciu, unde carstul este presărat cu binecuvântări aşezate în comori de frumuseţi pe care le poţi întâlni numai în peşterile din împrejurimi, Bulba, Cloşani, Ponoarele şi Izverna. De vrei să întâlneşti minuni ale lumii vii, nu ai decât să îţi îndrepţi paşii spre satele rânduite pe prispă de colină şi cerdac de munte, Brebina, Titerleşti, Bratilov, Mărăşeşti, Stăneşti, Obârşia Cloşani, Godeanu, din care oraşul îşi adună bogăţia de tradiţii şi obiceiuri cu care băieşeanul mehedinţean pleacă mândru apoi prin lumea mare. Cutreierând potecile şi cărările împrejurimilor, prin pădurile de fag, stejar, frasin, larice, brad şi molid, pe cornetele cu piatră sură, lapiezuri şi stâncării, vei găsi vipera, scorpionul, broasca ţestoasă, vulpea, bursucul, iepurele, căprioara, mistreţul, chiar lupul şi ursul.
Situat în preajma unor păduri semeţe şi sănătoase, a plaiurilor şi poienelor pitoreşti, Baia-de-Aramă este oraşul care caută azi cu mult curaj spre civilizaţia lumii moderne. La marginea dinspre miazănoapte, urbea este udată de râul Bulba ce-şi adună izvoarele tocmai din Lacul Zăton, de la Ponoarele, după ce apa acestora străbate avenele peşterilor şi îşi risipeşte bogăţia cristalină prin fenomenalul izvor Bolborosul, răcorind peisajul, dăruind viaţă şi frumuseţe păstrăvăriei din Valea Găinii, dar şi apa ţăşnitoare pentru fântâni şi alte trebuinţe ale oraşului.
Alte zeci de izvoare se adună în unda limpede a Bulbei şi strălucesc în lumina soarelui prin meandrele care ocolesc cu eleganţă pâlcuri de sălcii şi arini prin care acum şuieră vântul misterios al iernii. În curând, zăpezile din munţi se vor topi şi vor trece resemnate la vale pe lângă pragul secular al oraşului. La hanul din răscrucea drumurilor ce duc spre Banat, târgoveţii vor sta îndelung la un pahar de tihnă şi vorbe pline de haz. Vin sărbătorile primăverii, anotimpul va înveşmânta iarăşi viaţa urbei cu noi podoabe ale germinării. Sub zodia redeşteptării naturii, alta va fi vârsta oraşului încărcat de atâta istorie, altul va fi calendarul împlinirilor!
