IMAGINI ÎN CUVINTE Mărţişor

Loading

            Din îndepărtatul orizont, sub cer înseninat şi clar strălucitor, vârfurile albe ale Parângului ne fac cu mâna şi ţin în cârcă iarna care nu dă încă semne să plece. Solitară şi încă în putere se agaţă de piscuri şi culmi, lăsându-se voiniceşte spre zările nesfârşite. Peste creştet de zăpezi întroienite adie cutezător un peregrin val cald de primăvară. Vântul domol se strecoară tăcut peste nămeţi înalţi, peste ţinuturi, dezmeticind mugurii şi-nviorând priveliştile.

Ca o boare de borangic, lumina inundă cărările codrilor de brazi slobozind cântecele-n păduri şi bucuria de a iubi în sufletele oamenilor. Zău, se aude venind primăvara! Pe alocuri, chiar a şi venit! Copiii au coborât dinspre cornet cu buchete de flori vestitoare. Miresme şi cununi de ghiocei împodobesc chipul fetelor. Îşi şoptesc cuvinte dulci şi-şi dăruiesc flori din inimă. La marginea satului, sub altarul pădurilor redăruite cu ciripitul păsărilor, se-aude cum înfloreşte dorul de viaţă.

            E plin sufletul oraşului de culori şi mărţişoare. Flori, peste tot numai flori. Buchete de ghiocei învelite-n firul primăverii, frezii, violete albastre, galbene, albe, felurite zambile, begonii în ghivece, surâs de trandafiri şi garoafe şi-atâtea alte minunăţii de flori aduse din toate depărtările pământului pentru a face din prima zi a lui Mărţişor, ziua gândurilor, cuvintelor şi gesturilor sincere şi pure, pline de bunătate, prietenie, iubire şi dragoste.

            Ne sărbătorim iarăşi. Ne sărbătorim cu Primăvara! Ne sărbătorim sub arcul de timp al legendarei Evdochia, reinventând datini şi obiceiuri străvechi. La vremea copilăriei mi-aduc aminte cum primeam de la bunica legăturile roşii şi albe de mătase, răsuceam apoi firul şi ne întreceam în a meşteşugi cei mai frumoşi ciucuraşi. Preferam ciucuraşii rotunzi, pufoşi ca mâţişorii din sălcii, pe care îi prindem în piept şi-i purtam cu mândrie până ce îi legam de ramurile primului porumbar înflorit în păduricea din pieptul dealului.

           Suntem în luna lui Mărţişor, trăim în credinţă şi-n speranţa primenirii perpetue a rânduielilor noastre, venerând prin freamătul tradiţiei şi practicile noastre deschiderea anotimpului spre câmpurile germinaţiei şi spre miracolul din seminţe. Uneori, când văd ce bine se leagă treburile, îmi vine să cred că  Zeul Marte ne veghează şi acum, ocrotind ogoarele şi turmele, fecunditatea şi renaşterea naturii în toată măreţia ei, cu toate misterele şi rodirile ei.  

Mă-ntorc la culorile mărţişorului primit întâia oară de la bunica. Îmi povestea că roşul cobora din focul soarelui şi reprezenta sângele vieţii, era culoarea femeii. Albul se desprindea din limpezimea apelor, din albul norilor şi simboliza înţelepciunea bărbatului. Prin împletire, şnurul mărţişorului vorbea despre convieţuirea inseparabilă a celor doi pentru a dărui permanenţă vieţii. Cele două culori semnifică schimbul dintre forţele vitale care dau naştere viului şi reîntineresc natura. Alb şi roşu sunt culorile care au ajuns până azi, ca simbol al iubirii, ele fiind întâlnite şi la bradul de nuntă.

              Odată cu sosirea primăverii, oamenii obişnuiau să lege de arbori funii albe şi roşii, pentru a alunga duhurile rele. Dorinţa lor era să ţină cât mai departe dezastrele care ar fi lovit florile şi ar fi stins rodul. Cu mii de ani în urmă, copiii obişnuiau să poarte la gât o monedă de aur, de care agăţau o sfoară răsucită din două părţi, una albă şi alta roşie, cu credinţa că le va aduce noroc şi fericire. Fetele purtau mărţişorul până la înflorirea pomilor, apoi legau mărţişorul de tulpina unui copac iar cu moneda îşi cumpărau din târguri brânză, pentru a avea tot anul un chip curat, frumos şi alb. Şi astăzi, prin satele noastre şi nu numai pe acolo, multe fete poartă mărţişorul la închietura mâinii, în toată luna martie. Apoi, îl înnoadă de trunchiul copacului înflorit sau îl agaţă într-un arbust de trandafiri, crezând că li se vor împlini toate dorinţele.

Am scormonit niţel timpul, istoria, credinţele, pentru a regăsi câte ceva din taina mărţişorului, acest rar şi minunat simbol care ne readuce în viaţă primăvara. Să înţeleg de ce, şi azi, cu preţuire pentru tradiţie şi alese sentimente pentru cei dragi, oamenii îl confecţionează cu măiestrie artistică an de an şi-l dăruiesc, ca simbol al admiraţiei lor, pentru doamne şi domnişoare. Pentru primeniri şi frumuseţi în viaţă, cu gânduri şi dorinţe care să mângâie sufletele şi chipul celor dragi.

Acum în prag de primăvară, când miresmele ne învăluie în magia parfumurilor desprinse din minuni florale unice, dăruite necondiţionat de o primăvară divină.

Să inspirăm adânc aerul crud şi tămăduitor, scăpat din ochiul de poiene şi din străfunduri adânci de păduri şi să păstrăm în suflet primăvara!

Ca o dulce binecuvântare celestă!