Constantin Priescu și zborul frânt

Loading

A fost un pilot cu zborul frânt prea devreme, într-un accident din 20 septembrie 1966. Constantin Priescu a pornit în viaţă de pe meleagurile Băleştiului iar visul său a fost să zboare. E înmormântat în Cimitirul Militar din Bucureşti.

constantin-priescu
Una din victimele Bazei Aviatice de la Bobocu a fost si gorjeanul Constantin Priescu

În luna iunie, an de an, sătenii din satul Tălpăşeşti (comuna Băleşti) prăznuiesc sărbătoarea Duminica Tuturor Sfinţilor.
Luna lui cireşar 1931. Într-o căsuţă din bârne de lemn, cu două cămăruţe, acoperită cu şindrilă, în prejma acestei măreţe sărbători venea pe lume Costică. Era fiul lui Ion şi al Elisavetei Priescu, agricultori ai satului Tălpăşeşti.
Nimeni nu bănuia că mai târziu acest copil va deveni aviator militar şi va pilota ,,o pasăre cu cioc de fier”. Despre ,,pasărea cu cioc de fier” vorbea bătrânul satului Simion Mihu. Când mergea cu vitele pe câmp, nea Simion povestea vârstnicilor şi copiilor cum i s-au  arătat în vis păsări cu cioc de fier care zburau pe cer. Acest Simion Mihu era neştiutor de carte dar era un clarvazător.
Costică Priescu a făcut şcoala primară, clasele I-IV în satul Tălpăşeşti avându-l ca învăţător pe Nicolae Ţundrea. Clasele V-VIII le-a urmat la Şcoala Elementară Corneşti din Slătioara – actualmente desfiinţată şi mutată în satul Corneştii Noi.
După absolvirea şcolii elementare urmează Şcoala profesională de lăcătuşi mecanici de locomotive C.F.R. Petroşani. Fiind pasionat de ,,pasărea cu cioc de fier” urmează cursurile de planorişti la Petroşani. Visul său era să devină aviator. Naşul său Ion Bălan, fiul preotului Toma Bălan  din satul Tălpăşeşti, medic de profesie se stabilise în Petroşani. El facea parte din comisia de recrutare a piloţilor şi s-a opus de fiecare dată dorinţei lui Costică de a deveni pilot. Până la urmă văzându-i pasiunea, şi-a pus parafa şi şi-a dat acordul.
S-a înscris la Şcoala de aviatori de la Ghimbav – Braşov. După afişarea rezultatelor s-a clasificat pe locul al doilea.
După absolvirea şcolii de aviaţie este repartizat la U.M. Bobocu. Între timp îşi continuă studiile militare. Mai avea doar câteva ore până a trece în rezervă. Dorul de a-şi vedea prietenii şi colegii parcă l-a împins de la spate. Numai ce venise din concediu şi în ziua de 20 septembrie 1966 execută ultimul său zbor: Feteşti – Caracal.
Decolarea de pe ambele aerodromuri a decurs normal, dar la aterizare pe aerodromul din Feteşti aparatul s-a prăbuşit în flăcări. Aşa s-a sfârşit viaţa lui Costică Priescu. Rămăşiţele pământeşti au fost înhumate la Cimitirul Ghencea – Militari din Bucureşti.
Toate aceste date au fost culese de la sora sa Zâna Giugelea.

Înv. Lăzăroiu Tudoriţa
Înv. Lăzăroiu Ilie