Situaţia evreilor din Târgu Jiu în perioada guvernării Antonescu

Integrarea României în cadrul blocului politico-militar coordonat de Germania, în toamna anului 1940, a însemnat, de fapt, aservirea economică şi politică a României faţă de această ţară. În plan legislativ asta s-a tradus prin adoptarea unor acte normative care se refereau la regimul muncii, al proprietaţii, statutul cetaţenilor străini sau de origine evreiască.

Analizând stenogramele şedinţelor, din această perioadă, a Consiliului de Miniştrii se pot distinge numeroase moţiuni sau propuneri privind activitaea legislativă pe această linie care oglindesc intrarea României în sfera de influenţă a blocului politico-militar al Germaniei naziste. Notăm intervenţia liderului legionar Horia Sima, din şedinţa Consiliului de Cabinet din 20 decembrie 1940: ,, Fără o lege care să protejeze elementul românesc în domeniul economic, noi nu ne putem consolida. Nu mă gândesc la o nouă exproprier , ci la înfiinţarea unui Oficiu de Românizare, care să dirijeze transferul de proprietate de la jidani la ceilalţi locuitori ai ţării. Nu un drept de preemţiune al Statului ci un Oficiu care să aprobe sau să împiedice transferul de proprietate de la jidani la un nejidan”. Într-o altă şedinţă, din 7 februarie 1941, luăm notă despre noul statut al comercianţilor evrei : ,, Gh. Docan : Dle General (…) la 9 august 1940 s-a făcut de către dl. Gruia legea privitoare la statutul evreilor prin care aceştia sunt împărţiţi în trei categorii. Cei priviligeţiaţi sunt în categoria a doua. În categoria a treia sunt, mai ales, comercianţii şi articolul 16 punctele B şi C prevăd un termen de şase luni în care evreii comercianţi trebuie să lichideze afacerile lor (….). Dacă însă, consideraţii de Stat şi înţelepciunea dvs. socotesc că acest termen trebuie prelungit , avem chiar în lege o dispoziţie că acest termen poate fi prelungit …..

Exproprierea imobilelor evreieşti
Într-o altă şedinţă, din 9 mai 1941 era abordată problema exproprierilor imobiliare urbane evreieşti. Cu toate acestea, numai analizând actele administraţiei locale putem desluşi imaginea generală, fiindcă la acest nivel, măsurile legislative dure, propuse în Consiliul de Cabinet par a se dilua, a se atenua, poate şi ca urmare a atitudinii tradiţional liberale şi democratice a comunitaţilor locale. Într-o adresă a Camerei de Muncă, oficiul Târgu-Jiu, din 23 august 1941, către Ministerul Muncii se relata modul în care fuseseră aplicate prevederile legii cu privire la situaţia imobilelor proprietate evreiască din reşedinţa judeţului Gorj: , Domnule Ministru. La ordin al Domniei-Voastre telegrafic H.O. 38101, din 21 august, anul curent, avem onoare a răspunde urmatoarele:    În oraşul Târgu-Jiu, fiind un număr redus de evrei ale căror bunuri urmează a fi expropriate, potrivit legilor în vigoare, numărul acestor imobile e de asemenea foarte restrâns abia dacă sunt 6-7 în această situaţie. Un imobil central, corespunzător unei instituţii şi care ar putea eventual adăpostii două-trei instituţii cu interese asemănătoare este casa evreului Ozias Weinfeld din strada Sfinţii Apostoli. Suntem informaţi însă că acest imobil a fost solicitat şi de Poliţia locală ca şi de Cursurile Profesionale de Ucenici care n-au imobile proprii în acest oraş. Dacă s-ar afecta Cursurilor Profesionale, atunci am putea avea loc şi noi. În ipoteza că acest imobil va fi atribuit altei instituţii, propunem imobilul fraţilor S. Aladjem din strada Victoriei nr. 90 care are 4-5 camere şi dependinţe, suficiente pentru instituţia noastră şi situate pe strada principală a oraşului. Există în oraş, str. Victoria, nr. 51, un imobil central cu 2 prăvălii la parter şi 7-8 la etaj, proprietatea evreului Carol Wexler, dar se crede că acesta fiind veteran al războiului trecut, va fi ferit de expropriere. De asemenea este în str. Unirii casa evreului Albert Haber, foarte potrivită intereselor noastre, dar şi acesta fiind invalid din trecu tul război se poate să fie ferit de expropriere. Pentru orice eventualitate, noi ne-am mulţumi cu imobilul S. Aladjem fiind siguri că proprietarii nu au nici un motiv a fi scutiti de expropriere “.

Îngăduinţă pentru evreii comercianţi
Într-o altă adresă , datată 22 ianuarie 1942 transmisă de Serviciul Administrativ din cadrul Prefecturii judeţui Gorj către Preşedintele Camerei de Muncă se aborda cu un caracter la fel de evaziv problema comercianţilor evrei din Gorj : „…vă facem cunoscut că, cu toate că în judeţul Gorj nu avem cazuri de foşti prăvăliaşi evrei, totuşi se va da tot sprijinul în susţinerea comerţului ce se făurează în comune de români dând dispoziţiuni în acest sens organelor administrative.” În aplicarea dispoziţiilor legale în vigoare autoritaţile locale au considerat că manifestarea unei atitudini îngăduitoare faţa de membrii de origine evreiască a comunitaţilor, reprezintă de fapt normalitatea izvorâtă dintr-o bună convieţuire într-o perioadă îndelungată.

Revizuirea străinilor
În privinţa străinilor, pe lîngă inspectoratul de Muncă Craiova a funcţionat o comisie pentru revizuirea acestora. Până la 11 aprilie 1940 fuseseră analizate 1756 de cereri de revizuire după cum urmează : 767 ereau prelungite cu drept de exercitare a profesiei; 900 ereau prelungite fără drept de exercitare a profesiei; 57 respinse;  22 înaintate ministerului Muncii spre soluţionare; 8 înaintate Direcţiei Generale a Poliţiei;  2 înapoiate Inspectoratului Regional de Poliţie pentru completarea actelor; Procesul Verbal din 19 mai 1942, care atestă revizuirea evreilor din Targu Jiu este concludent în acest sens : ,, Noi, profesor Badea George, Inspector Special de Românizare, M. Petrovici Berindei, Preşedintele Camerei de Muncă din Craiova şi N.D. Comşa, Preşedintele Camerei de Comerţ din Târgu-Jiu ca membrii şi Eugeniu Stamatescu, Secretarul Comisiei. Astăzi , data de 4 martie 1942, ne-am întrunit în sedinţă şi am procedat la revizuirea evreilor din oraşul Târgu-Jiu după cum urmează:  Mohnlatt Natan,ceasornicar;  Rosenfeld Nicolae,ceasornicar;  Rosenfeld Alexandru, geamgiu , toţii trei de la firma Mohnblatt, unicul ceasornicar din localitate, care cu toate publicaţiile facute în ziare şi pe la diferite firme n-a putut găsi lucrători calificaţi etnici români; Dr. Iulian Bercivici, medic univ. cunoscut ca o persoană de bună reputaţie şi folositor obştii româneşti în trecut; Dr. Abramovici David, fost medic, căpitan activ,pensionar militar în prezent rechiziţionat de către C7 Armată cu ordinul nr. 301 din 2 martie 1942;  Nisipeanu Frideric, tehnician dentist,potrivit şi absolute indispensabil pentru lucrările dentare ale publicului; Ossias Weinfeld, dentist indispensabil în localitate ca unicul dentist, români nefiind în localitate; Brandes Avram, tehnician laborant în cabinetul lui Ossias Weinfeld; Stănculescu Aurel , laborant în cabinetul lui Ossias Winfeld; Salzberger Alexandru, specialist în cherestea la firma D-tru Maniţescu“.

Concluzii
Aşadar , intrarea României în sfera politică antisemită, rasistă şi revarşardă a Germaniei şi Italiei a determinat ascensiunea în viaţa politică din ţara noastră a partidelor extremiste care au impus o legislaţie straină de caracterul tolerant şi concesiv al majoritatii populaţiei. Numai aderarea la protecţia Germaniei şi sub influenţa curentului antisemit care cuprinsese Europa au făcut ca aceşti ani să fie dominaţi şi în România, la vârf, de o atitudine ostilă populaţiei neromâneşti, care nu a dus la măsuri extreme, la deportări a evreilor spre lagărele de muncă sau de exterminare din centrul Europei.