Suntem în perioada etapelor județene ale olimpiadelor școlare, concursuri școlare care parcă nu mobilizează energiile constructive ca altădată. De ce s-ar întâmpla un asemenea fenomen când vorbim de reformă, competiție, integrare etc? Ar putea fi multe explicații, una din ele că tânăra noastră generație este mai puțin competitivă decât cele din anii ”socialismului biruitor”.
Mărturisesc că subiectul acestui editorial mi-a fost sugerat de mai mulți colegi din învățământ care mi-au semnalat faptul că olimpiadele școlare nu se mai bucură de atenția de odinioară atât din partea elevilor cât și a profesorilor și chiar a părinților. Cu riscul de a supăra pe unii, pot să spun că unele olimpiade au devenit competiții banale care se câștigă la nivel județean cum dă Domnul iar rezultatele naționale încep tot mai mult să lipsească. Pe lângă faptul că nu există premii și nici o recompensare pe măsură a eforturilor cadrelor didactice, sunt tot mai mulți cei care ignoră acest tip de competiție școlară.
Dar un alt lucru doream să semnalez, mai mulți colegi de breaslă îmi vorbeau despre faptul că olimpiadele de la unele materii sunt de fapt o formalitate de la un cap la altul, adică o dată în calendar bifată și…cam atât. Desigur că astfel de lucruri, sau faptul că unii competitori sunt favorizați într-un fel sau altul față de ceilalți, sunt aproape imposibil de probat, ne uităm însă pe rezultatele naționale și… Putem spune că există o explicație pentru contraperformanțele de la unele materii, o explicație care nu ne face cinste ca și cadre didactice.
Se vor găsi destui, poate, cei care se vor grăbi să îmi ceară nominalizări și aducerea ”vinovaților” în piața publică. Nu am să ofer această satisfacție, poate pentru ca cei interesați de un asemenea subiect să caute, să sape în căutarea explicațiilor. Foarte mulți știu la ce mă refer! Poate așa realizăm de ce au înflorit competițiile școlare private, multe scoțând bani frumoși din buzunarele părinților. Nu toate aceste concursuri sunt mediocre dar asupra lor nu planează suspiciunea că un anumit inspector sau metodist a propus subiectele sau le-a corectat. Suspiciunea de incorectitudine, susținută sau nu de fapte palpabile, creează premisele ca mulți elevi buni să stea deoparte împreună cu profesorii lor. Și încă un lucru, profesorii care se încăpățânează să mai puncteze la olimpiade pe bune nu beneficiază de recunoașterea meritelor, așa cum se întâmpla odinioară.
Sunt profesori, în general cei cu o carieră didactică importantă în spate, care se plâng că elevii de odinioară erau mult mai dedicați pregătirii lor. Lucru este adevărat, nivelul de competiție a atins un nivel atât de scăzut încât elevii noștri termină și o facultate fără să fi dat un examen pe bune. Cine este vinovat? Tot cadrele didactice care folosesc orice instrumente de evaluare pentru ca elevul să nu afle cât știe pot fi plasate în categoria vinovaților. Nu în ultimul rând, uniformizarea la maxim a rezultatelor școlare pregătește mediocritatea actualei generații, lucru de care ne plângem toți.
Ca o concluzie,de toate cele înfățișate în aceste rânduri se fac vinovate tot cadrele didactice, așa că acestea ar putea să își corecteze atitudinea. Că ne place sau nu, majoritatea problemelor de această natură tot în curtea școlii se rezolvă.
