Spre Ziua lui Ignat

 484 total views

Tot mai singuratic este codrul acum. Mugurii stau cuminţi în căsuţele lor prinse de ramuri. S-a stins bocetul sevelor. Nevăzute, ele urcă dinspre rădăcini spre vârfuri să hrănească imperiul verde adormit în ascunzişurile pădurilor terne. Nu se aud prin crânguri triluri de cântătoare, doar glasuri de gaiţe spintecă rămurişul imens. Izvoarele au îngheţat şi se odihnesc niţel sub dantelării cristaline de gheaţă.

Ignatul este ziua în care se sacrifică porcii de Crăciun.
Ignatul este ziua în care se sacrifică porcii de Crăciun.

Dinspre culmi şuieră vântul rece. Neastâmpărul vremii vântură fuioare de frunze veştede. Nori scămoşi aleargă sub clar de cer albastru. Suntem în decembrie. Zilele curg implacabil spre solstiţiul de iarnă. Zăpezile se lasă aşteptate cu mirări tainice pe chipul îmbujorat al copiilor. Pe răbojul peren al tradiţiilor, timpul coboară tăcut spre Ziua lui Ignat. Viaţa satelor capătă freamăt de sărbătoare. Se-mpodobesc brăduţii, se-nfiripă glasuri de colind şi se-mplinesc datini străvechi, nepieritoare. Împăcaţi, oamenii aşteaptă Ziua Naşterii Domnului.

Povestea sfântului Ignatie

Se spune că Sfântul Ignatie a fost ucenic credincios al Sfântului Ioan. Pentru meritele sale, Sfatul Sfinţilor Apostoli l-a aşezat ca episcop al credincioşilor din Antiohia. Ignatie „Teoforul”, adică „purtătorul de Dumnezeu”, a păstorit aici vreme de patru decenii, încercând să-i apere pe toţi de pornirile păgânului împărat Domiţian. Se lupta pentru toţi şi uita de sine. Voia să pătimească şi să se jertfească pentru Hristos. Au avut linişte numai în vremea împăratului Nerva, la venirea lui Traian pe tronul Romei a început iarăşi prigoana împotriva celor care se închinau Domnului.
Din străvechime se ştie că Ignatul prezice porcilor că vor fi sacrificaţi: „Porc gras, o măciucă-n cap şi te culcă-n pat!” Se ierta lovitura, pentru a respecta ritualul sacrificiului. Porcul se taie de Ignat, pentru că îi vine sorocul. Legenda spune că Ignat şi tatăl său s-au apucat să taie porcul. Ignat a ridicat securea şi, din nefericire, şi-a lovit tatăl în cap şi l-a omorât. Îl îngroapă şi-i face pomană, pleacă apoi în lume căinându-se pentru a scăpa de păcat. Un preot îl învaţă să meşterească o luntre şi să-i treacă pe oameni râul fără plată. Să ia un lemn ars pe jumătate, să-l înfigă în pământ! Să aştepte trei ani. Dacă se va prinde, Dumnezeu îi va ierta păcatele.
Trecură anii! Era noapte şi viscol. Dinspre malul râului se-aud strigăte: „Măi, Ignate, vino de ne trece!” Ignat trece apa, dar pe mal nu e nimeni! Trece şi a doua oară. Degeaba! A treia oară trece iar şi găseşte doi bătrâni. Biciuiţi de viscol şi ger îi aduce la mal şi îi găzduieşte la el acasă. Nevasta lui Ignat lăsase ţestul în vatra încinsă, spunându-le copiilor care plângeau de foame că le va coace o pâine mare, să se sature. Dumnezeu o sfătuieşte să ridice ţestul. Femeia îl ridică şi se uimeşte la vederea unei pâini mari, învelită de aburi şi miros de ofrandă gustoasă. Pentru truda întru iertare şi pentru credinţa lui, Ignat este luat de Dumnezeu să colinde lumea împreună. Copiii, soţia şi cei doi moşnegi rămân cu bine, în grija Domnului. Au avut timp lung de peregrinaj, după care Ignat rămâne uluit la întâlnirea cu nişte negustori de trăsuri. Află că sunt copiii lui şi Dumnezeu îl convinge să plece cu ei. Află de la ei că tăciunele pe care îl înfipsese în pământ s-a înrădăcinat şi s-a ridicat spre cer, ca arbore zvelt şi frumos. Este vestea prin care el înţelege iertarea păcatului.
Ignatul este ziua în care se sacrifică porcii de Crăciun. Porcul tăiat avea însemnătatea unui zeu care moare şi renaşte la vreme de solstiţiu. Se credea că nu este bine să tai porcul în zilele de luni sau vineri. Şi astăzi se respectă această povaţă. Porcul este pârlit la foc de paie sau ferigă uscată. Măcelarii îl aşază apoi pe grătarul de tranşare. Îi scot picioarele şi îi fac o tăietură în formă de cruce după cap. Cel care pune sare în despicătura umărului de slănină şi toarnă vin roşu acolo, urează casei gospodarului: „Să-l mâncaţi sănătoşi şi la anul să fie şi mai gros!”. Oamenii închină câte o ceaşcă de ţuică fiartă, pentru sporul casei şi-şi continuă treaba.
La Ignat, se încheie un ritual. Crăciunul este pe aproape. Pe la porţile caselor se aud glasuri de colinde. Copiii ies la ferestre să asculte florile dalbe. Satul se pregăteşte de sărbătoare…