La început de mai, localnicii din satele de sub munte ale Gorjului, care au păstrat ca ocupaţie oieritul, urcă cu oile la munte. Prima lor grijă este să îşi repare stânele sau chiar să-şi construiască altele noi, pentru a-şi feri animalele de jivinele pădurii, după care urmează măsuratul oilor.
Gheorghe Giura e din Bumbeşti Jiu, a lucrat la uzina de armament din localitate, iar acum, că a ieşit la pensie, s-a întors la ocupaţia din străbuni. Noi l-am găsit la câţiva km de Pasul Vîlcan, pe munţii cu acelaşi nume, pregătind prima brânză de anul acesta: ”O viață am făcut ”frigidere” la Sadu, că așa trebuia să spunem cui ne întreba, deși toată lumea știa că e uzină de armament. De când am ieșit la pensie merg cu oile la munte.”
Viața la stână nu e deloc ușoară, mai ales când vin lupii sau urșii la oi. Ciobanii știu de la început ce animal îi atacă, în funcție de felul cum latră câinii: ”Azi noapte au venit doi lupi până lângă stână. Avem un băiat mai tânăr și a ieșit repede să vadă să nu ia vreo oaie. Noroc că i-au simțit câinii și i-au alungat. Știam că sunt lupi, că la lup câinii latră și îi ia la fugă, așa că lătratul se îndepărtează, se aude din ce în ce mai încet. Dacă e urs, acela nu se sperie. Stă pe loc, iar câinii stau și ei și latră în jurul lui, așa că lătratul se aude tare. ”
Regulile de la stână
După ce își rostuiesc stâna, stăpânii trec la măsuratul oilor, pentru că se adună mai mulţi și gospodăresc împreună, oile se amestecă şi trebuie să ştie fiecare câtă brânză să ia și câte zile e de rând la oi. Astfel, fiecare îşi mulge oile lui, se măsoară laptele (un litru înseamnă o măsură), iar numărul de măsuri se trece într-un registru, pentru a se ști ce drepturi și ce obligații are fiecare. După măsuratul oilor, acestea se pasc și se mulg la grămadă, iar stăpânii lor se rânduiesc la făcutul brânzei și la păscutul oilor. Primul rămâne la stână cel care are cele mai multe măsuri, își face brânza lui și o trimite acasă, să nu se strice. Cât timp face brânza, el se numește baci. Apoi trece la păscut oile și se numește cioban. Astfel se ajută între ei oamenii de la munte, grupându-se pe stâne, după un vechi obicei, care s-a dovedit că dă cel mai bun randament la capitolul organizare, până în zilele noastre. Ei stau cu oile pe munte timp de patru luni, după care coboară cu ele în sate, la iernat.