Țara unde Programul ”România Educată” ar fi trebuit să ajungă la maturitate, după 8-10 de ani de implementare și acesta nici nu a început, are de înfruntat acum o criză de mari proporții. Aproape în fiecare zi, auzim de elevi care se înjunghie, de elevi care bat profesorii sau invers, de alte lucruri grave care se întâmplă într-un spațiu public protejat și nu este deloc în regulă. Din păcate, realitatea pare mult mai gravă decât o bănuim și părem, cu toții – autorități, părinți, profesori, elevi – depășiți de ceea ce ni se întâmplă. Așa a apărut o initiativă bună a ministrei Ligia Deca, privitoare la montarea de camera audio-video în sălile de clasă, fără acordul părinților și al profesorilor, care a inflamat pe toată lumea, deși e doar un punct de pornire. Vom afla ce se întâmplă în sălile de clasă, dar nu este de ajuns asta. Profesorii sau directorii nu au deloc o pregătire militară – și nu exagerez – pentru a intra între cuțitele unor liceeni care acționează în bande chiar în incinta școlii.
Bineînțeles, de undeva trebuie să începem și montarea camerelor ar fi un punct câștigat. Faptele surprinse, dacă acestea există, trebuie analizate, pedepsite și intervenit cu un pachet de ajutor ce înseamnă consiliere, supraveghere etc. Simpla instalare a unor camera audio-video e eficientă doar câteva zile, până se va vedea că nimeni nu intervine, apoi acestea vor fi ignorate sau ocolite dacă se poate. De ce o parte din părinți se opun instalării camerelor, inclusiv o parte a profesorilor, este peste puterea mea de înțelegere. Suntem într-un moment exceptional, în care trebuie să intervenim ca atare. Refuz să cred că ar fi vorba de o complicitate profesori – părinți, în care primii se fac că predau iar părinții și elevii se fac că-i cred. Ar fi vorba aici de inconștiență, care nu poate fi corectată cu mijloace obișnuite.
În școlile din România se întâmplă lucruri foarte rele și nu doar accidental, nu doar cele intens mediatizate, sistematic. Gravitatea ne-o arată chiar autoritățile, care au riscat să anunțe un asemenea plan într-o perioadă electorală. Pierdem generații pe bandă rulantă, pe care le trimitem într-o societate care are cam aceleași probleme. Situația este disperată, iar presiunea ar trebui să vină chiar din partea părinților, care au tot interesul ca școala să asigure un climat educational și de siguranță. De ce nu se întâmplă asta? Ori părinții nu cunosc situația și oricum nu le pasă sau, și mai grav, și-au pierdut speranța că mai pot face ceva și caută soluții singulare. Poate că unor părinți le este teamă că vor răspunde penal și material pentru ce fac odraslele lor la școală?
Una peste alta camerele de supraveghere sunt necesare și primăriile, deținătoarele spațiilor școlare, ar trebui obligate să le instaleze. La acest moment, ce nu spune Ministerul Educației, este că sunt mii de școli care nu au sistem de supraveghere audio-video nici pe coridoare, deoarece nu sunt bani. Poate începem de aici și continuăm cu restul!
