Un partid mult prea șifonat

Loading

În ultimii nouă ani preşedinte Băsescu a invocat de mai multe ori suveranitatea voinţei poporului, însă doar atunci când „domnia” sa putea trage foloase proprii. Astăzi, când poporul și-a întors privirea de la conducător, acesta nu mai vrea să fie un preşedinte jucător (sic!). Constituţional nu a fost niciodată, căci România este o republică semiprezidenţială, iar prerogativele preşedintelui sunt limitate de puterea executivă a instituţiei pe care o reprezintă. Doar dacă, după ce nu va mai fi președintele României, Traian Băsescu va reveni la cârma Partidului Democrat Liberal, acolo unde poate fi orice fel de lider. Oricum ar sta lucrurile, disputele pentru șefia P.D.L. macină din interior această formațiune politică care încet, dar sigur se pregătește de naufragiu.
Politica portocalie are foarte multe cusături, majoritatea dintre ele cu aţă albă și nu portocalie, așa cum v-ați fi așteptat. Sigur, unele cusături nu sunt atât de rezistente pe cât şi-ar dori liderii pedeliști, dar aici intervine Traian Băsescu şi înlocuieşte vechile cusături cu noduri marinăreşti, meseriaş urzite (sic!). Cam la fel stă treaba şi cu actuala luptă portocalie pentru conducere, doar că de această dată nodurile marinăreşti sunt parcă superficial lucrate. Atunci când îşi pierd acuitatea, marinarii se cunosc după nodurile pe care le fac, adică din ce în ce mai prost.
„Un partid mult prea şifonat în ultimele luni, într-o continuă căutare a identităţii democrat-liberale, căci despre doctrină nu poate fi vorba”. Astfel arată Partidul Democrat Liberal, fără aportul lui Traian Băsescu. Mult prea preocupaţi astăzi să se sfâşie între ei, liderii pedeliști sunt puşi în imposibilitatea de a-şi vedea limitele şi de a-şi înţelege greşelile. Flămânzi după guvernare, sunt conştienţi că dacă nu vor reuşi să îl găsească sau să îl inventeze pe acel lider providenţial capabil să le câştige alegerile pe bandă rulantă, aşa cum numai Traian Băsescu ştia să o facă, pe ei, ca partid, îi aşteaptă încă mulţi ani pâinea neagră şi săracă în bani publici a opoziţiei.