Prin luminişuri şi poieni, în cântec de păduri ori la margini de dumbrăvi, zilele lui mai au împlinit revărsarea verdelui în templul codrilor plini de misterele anotimpului. Soarele şi-a slobozit peste peisaj valuri blânde din căldura primăverii. La Tismana sau Celei, la Padeş sau Ponoare, peste tot, din ochiul muntelui până-n dezmierdări de luncă, la geană de casă ori în suflet de pădure, luna mai a dăruit vieţii culoare şi speranţă.
S-a limpezit izvorul din Lespezi şi apa şiroieşte printre maluri învelite de iarba înaltă a ploilor. În oglinda Orlei se zăresc săgetând în lumina cerului umbre de păstrăvi care umplu de mister luciul râului într-o sălbăticie neatinsă de relele timpului. E linişte la casa vânătorilor. Pe cărărui pierdute în ecouri de codru se afundă paşii ciutelor cu copitele scăldate în roua dimineţilor verzi. Dinspre răsfirări de izvoare, mugetele cerbilor tulbură pacea mătăsoasă a huceagurilor de nepătruns.
Spectacolul inegalabil al naturii
În tumultul codrului, lăutele-şi exersează partiturile cu măiestria lor inegalabilă, încântând inimile şi trăirile. Păsările au încheiat cuibăritul, acum îşi cresc puii şi se răsfaţă în generozitatea naturii. Cucul animă dimineţile şi-şi trimite solitar glasul peste depărtări, înseninând gândul cu cântecul său frumos şi peren. Se înalţă iarba în lunci. Prin smârcurile din Costeni, berzele au băgat spaima în brotăcei. Se împestriţează fâneţele cu flori şi culori, cu susur de gâze şi miresme îmbătătoare. Voluntariatul albinelor este deja în toi. Ca un descântec, lumina soarelui scapătă peste covorul floral, dăruind strălucire peisajului dintre păduri şi ape.
Pe feţele dealurilor, prin vâlcele, în suflet de lunci, în blajine insuliţe de pădurice, salcâmul şi-a deschis podoaba florală, împrăştiind cu mărinimie aromele sale plăcut mirositoare. Este vremea la care Gheorghiţă al lui Nistor din Sohodolul Tismanei şi-a scos stupii pe platoul aflat în Dangătul Ruşchiului. Iscusitul stupar şi-a aşezat uzina meliferă în decorul împovărat cu polen, lăsând cale liberă albinelor să culeagă ofranda salcâmilor albi de floare. Truditoarele insecte trebăluiesc prin castelele aurite din ramuri şi strâng din cupele florilor, picătură cu picătură, polenul pentru mierea dulce. Mult neastâmpăr se vede acum în urdinişuri. Albinele rostuiesc un ritual prin care salcâmul dăruieşte omului dulceaţa ramurilor sale. Câţi dintre noi înţeleg şi aplică noima acestei străvechi întreprinderi? Încărcaţi de lampioane cu flori, aceşti arbori atrag în raiul lor lumea albinelor. În mai, salcâmul are ceva de spus. Ne aminteşte în mângâietoare adieri de mireasmă cât de dulce este sărbătoarea lui. După aceea, îl uităm şi ne mai aducem aminte puţintel, la scuturarea bănuţilor aurii de toamnă şi-apoi iar la primăvară, la revenirea florilor.
Ieşim de sub cununa salcâmilor şi pătrundem în horbota livezilor de la hotarul satului. S-au pârguit cireşii de mai, dar nu sunt semne de belşug în ram. Au fost ploi reci la polenizare, au stat în casă albinele! Nu s-a umplut coşul Florentinei. Ce mult a aşteptat nepoţica lui Gheorghiţă să se coacă cireşele din plai. Nici căpşunii nu s-au întrecut în rod. Nădejdea casei a fost mare, dar ceva nu a fost în rosturi cu vremea. Umezeala şi ploile au încurcat polimirea căpşunilor parfumate. De aceea, Florentina are acum mai puţine roşcovane aromate în castronul smălţuit.
S-au strâns multe omizi sub cupola nucilor. Nu sunt insecte, sunt doar florile acestor arbori care au căzut pe creştetul ierbii. S-au sacrificat pentru a lăsa rod voievodal toamnei, să crească zdravăn sâmburele-n cetate şi să aibă ce culege oamenii în panerele care se vor vârfui de nuci.
E multă linişte şi tainică tresărire spre vară în acest miez de mai. Lămâiţa s-a aplecat peste garduri şi surâde soarelui în buchete de flori şi boare de parfum. Şi bulgării de zăpadă stau în grinda drumului. Numai bujorii lasă impresia că ştiu să zâmbească. Şi mirosul lor este atrăgător. Sunt singurele flori care s-au îmbujorat în obraji de atâta bucurie şi culoare. Şi ce mireasmă împresoară casa! E mai! De pe deal coboară suflare lină de salcâm. Se-aude zumzet de albine nuntitoare. Iar se petrece primăvara!
