Născut în Caracal la data de 14 decembrie 1862, Ştefan Dobruneanu, a fost cel de-al treilea fiu al familiei de proprietari Dobruneanu Şt. Nicolae şi Zinca zisă şi Zoe, tatăl fiind fiul lui Ştefan Dobruneanu, mare proprietar de terenuri în fostul judeţ Romanaţi, numele acestora venind de la localitatea Dobrun unde familia deţinea proprietăţi, acesta din urmă fiind şi ctitor în anul 1846 al bisericii din localitate. Cariera lui a fost însă legată de județul Gorj.
Vasile Moangă din strada Siretului
O mare şi deosebită bucurie, în familia marelui avocat, s-a produs atunci când în noaptea dintre 23-24 iulie 1890 Ecaterina dă naştere unui fiu căruia i-au dat prenumele Ştefan, conform actului său de naştere, însă ulterior părinţii l-au numit şi „Stiva-Ştefan”. Acesta s-a născut în casa familiei din strada Unirii, suburbia Albastră, casă în care se pare că aceştia au locuit doar cu chirie ea fiind proprietatea familiei Caribolu, primarul oraşului care a înscris nou născutul în registrele de stare civilă a fost Ion C. Mongescu iar ca martori la eveniment au semnat Titu D. Frumuşanu, avocat şi unchiul noului născut dar şi Constantin A. Crăsnaru, magistrat şi proprietarul moşiei şi culei de la Groşerea din judeţul Gorj. Din păcate bucuria familiei nu a durat decât aproape doi ani, deoarece, aşa cum este menţionat pe monumentul funerar al familiei Jienilor din Caracal se pare că acest fiu al familiei Dobruneanu a decedat la data de 3 mai 1892 în această localitate.
Familie cu realizări materiale
După acest eveniment nefericit, familia renumitului avocat, a suferit enorm în urma acestei pierderi ajungând nu după mult timp ca într-o primă fază soţia Ecaterina, pe care Ştefan o mai alinta şi Caterina, să se îmbolnăvească şi să se sfârşească în anul 1905 ca mai apoi la cinci ani de la moartea acesteia, la Berlin, să îşi afle sfârşitul şi Ştefan. Între timp însă aceştia au continuat să trăiască şi să locuiască în Târgu Jiu, probabil tot cu chirie în casele din strada Unirii, numărul 96, proprietate a familiei Caribolu, viitorii socrii ai doctorului Hasnaş, acolo unde în luna decembrie din anul 1899, la întocmirea recensământului locuitorilor oraşului Târgu Jiu, aceştia figurează în gospodărie cu trei servitori şi anume: Şomâc Alexandru de 14 ani, Popescu I. Paraschiva de 24 ani şi Albulescu Mariţa de 39 ani. La aceiaşi adresă locuind şi Caribolu Alexandru în vârstă de 30 ani.
Mult mai bine s-au descurcat însă soţii Dobruneanu pe plan material, Ştefan prin natura profesiei de avocat câştiga foarte bine mai ales că era cunoscut ca un foarte bun profesionist iar Ecaterina ce făcea parte dintr-o familie foarte înstărită, tatăl său fiind ani de-a rândul profesor iar o perioadă de timp chiar şi Magistrat/Primar al oraşului Târgu Jiu, fiind totodată şi proprietarul mai multor moşii în localităţile Frumuşei, de unde era şi originar, Romaneşti şi Iaşi iar în Târgu Jiu era proprietarul casei renumitului Vasile Moangă din strada Industriei devenită Frumuşanu iar în perioada comunistă Siretului, acolo unde se născuse şi Ecaterina, casă dotată la vremea respectivă cu mobilier adecvat chiar şi cu pian. Pentru averea tatălui lor, Dimitrie C. Frumuşanu, decedat în anul 1879 la vârsta de 62 ani, s-a întocmit în anul 1889 o primă tranzacţie între Ecaterina, născută Otetelişanu, ce-a de-a doua soţie a pitarului Dimitrie C. Frumuşanu cu care s-a căsătorit în anul 1857, şi cei patru copii ai acestuia Titu/Dimitrie, Numa/Nicolae, Constanţa, căsătorită Cârstoceanu şi ulterior Părăianu şi Ecaterina sau Caterina. Prin această tranzacţie se recunoştea dreptul mamei lor în casele lor din Târgu Jiu ca mai apoi în acelaşi an, aceiaşi moştenitori, să împartă averea defunctului lor tată astfel: moşia din localitatea Şasa, astăzi Dăneşti a fost atribuită prin tragere la sorţi lui Constanţa Cârstoceanu, moşia din localitatea Iaşi, astăzi de comuna Drăguţeşti a fost atribuită lui Ecaterina Dobruneanu, aşa cum îi fusese de altfel dată ca dotă la căsătorie iar moşiile din localităţile Frumuşei şi Romaneşti au fost împărţite în mod egal între fraţii Numa şi Titu.
În anul 1904, parcă presimţindu-şi soarta, Ecaterina Dobruneanu, vinde la mai mulţi locuitori din Iaşi, Dobriţa, Stroieşti, Leleşti şi Urecheşti toată proprietatea sa din Iaşi vecină la răsărit cu apa Neagră şi hotarul Urecheşti, la apus cu râul Jiu şi proprietatea lui Pantelimon Voiculescu, la miază noapte cu proprietatea lui Constantin V. Toltea şi la miază zi cu moştenitorii lui Ion N. Tâlvescu, tranzacţia încheindu-se pentru suma de 47000 lei care aveau să fie achitaţi o mică parte la data încheierii contractului iar restul în rate pe parcursul mai multor ani cu o dobândă de 6% pe an. Un an mai târziu, în urma deschiderii succesiunii acesteia, partea din această succesiune ce a revenit fratelui său Numa Frumuşanu a fost vândută de acesta căpitanului Mihail Dobruneanu din Caracal, această parte constând în a treia parte din creanţa rezultată din actul de vânzare a moşiei din Iaşi în valoare de 10000 lei.(Va urma)
Daniel Cismașu
