Născut în Caracal la data de 14 decembrie 1862, Ştefan Dobruneanu, a fost cel de-al treilea fiu al familiei de proprietari Dobruneanu Şt. Nicolae şi Zinca zisă şi Zoe, tatăl fiind fiul lui Ştefan Dobruneanu, mare proprietar de terenuri în fostul judeţ Romanaţi, numele acestora venind de la localitatea Dobrun unde familia deţinea proprietăţi, acesta din urmă fiind şi ctitor în anul 1846 al bisericii din localitate. Cariera lui a fost însă legată de județul Gorj.
Înainte de naşterea ilustrului avocat, Ştefan Dobruneanu, în sânul familiei sale s-au mai născut încă doi băieţi, primul în anul 1855 care a primit prenumele Iancu şi care în cursul vieţii a fost cunoscut ca mare proprietar de terenuri dar şi ca un mare filantrop iar cel de-al doilea fiu al acestora, Mihai, născut în anul 1861, a îmbrăcat haina militară ajungând până la gradul de locotenent colonel iar în perioada 1915-1917 deţinând funcţia de Comandant al Regimentului 19 Romanaţi.
Însă mult mai deosebit în familia lui Ştefan Dobruneanu a fost marele haiduc Iancu Jianu care era bunicul său după mamă, acesta după perioada de haiducie, atunci când a fost prins şi condamnat la moarte prin spânzurătoare, a fost salvat de faptul că a fost cerut în căsătorie de Sultana, cu care, în primii ani după căsătorie văzând că nu au dat naştere nici unui copil au înfiat o fată cu prenumele Maria, născută în anul 1830 şi căsătorită cu Zaman Constantin în anul 1855, însă în anul 1835, Sultana a dat naştere unei fete căreia părinţii i-au dat prenumele de Zinca. Aceasta s-a căsătorit în anul 1855 cu Nicolae Şt. Dobruneanu.
Cei trei copii ai familiei Dobruneanu, dat fiind rezonanţa culturală, spirituală dar şi revoluţionară a familiei din care proveneau, au primit o educaţie aleasă astfel încât toţi trei au ajuns în societate personaje cu un deosebit comportament civic. Ştefan, după absolvirea cursurilor primare a urmat cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti pe care a absolvit-o în anul 1884 cu lucrarea de licenţă având titlul „Despre libertatea provisorie în materie penală”.
Personalitate a Gorjului
După absolvire a fost repartizat ca magistrat în oraşul Târgu Jiu unde a activat foarte puţin timp în această funcţie dedicându-se ulterior profesiei de avocat ajungând într-un timp foarte scurt un foarte bun profesionist în breaslă fiind apreciat de toţi cei cu care a avut legături profesionale şi nu numai. Datorită deosebitelor sale calităţi şi aprecieri a fost ales şi senator de Gorj făcând parte o perioadă de timp şi din Consiliul Local în calitate de consilier ales de locuitorii oraşului. O altă deosebită calitate a ilustrului avocat a fost şi implicarea sa în relaţiile culturale ale judeţului atunci când în anul 1894 a fost unul din fondatorii revistei „Jiul”, alături de alte mari personalităţi ale vremii printre care: Alexandru Ştefulescu, Emanoil Părăianu, cumnatul său, Iuliu Moisil, şi alţii, împreună cu care a fost şi iniţiatorul înfiinţării Muzeului Judeţean Gorj care astăzi poartă numele prietenului său „Alexandru Ştefulescu”.
Nu la mult timp de la stabilirea sa în oraşul Târgu Jiu, Ştefan Dobruneanu s-a căsătorit la data de 20 aprilie 1886, la vârsta de 24 ani cu Ecaterina Caribolu, născută Frumuşanu, văduva lui Grigore I. Caribolu, descendent al familiei domnitoare Racoviţă, care moare în anul 1884 la vârsta de 28 de ani. Soţia sa era născută la data de 24 ianuarie 1864 în oraşul Târgu Jiu fiind botezată la 12 februarie acelaşi an de către naşul său de botez, fratele tatălui său, Frumuşanu Ştefan şi soţia sa Ecaterina, preot fiind Constantin Ştefulescu. Părinţii acesteia Frumuşanu C. Dimitrie, fiind decedat la data căsătoriei, şi Ecaterina făceau parte la rândul lor din una din familiile cu rezonanţă istorică ale judeţului Gorj, martori ai acestei căsătorii au fost personalităţi de seamă ale Gorjului de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi anume: Titu D. Frumuşanu, fratele miresei în vârstă de 25 ani de profesie funcţionar, doctorul Dimitrie Culcer în vârstă de 35 ani, Eugenie Părăianu proprietar în vârstă de 35 ani şi fratele mirelui locotenent pe atunci Mihail Dobruneanu în vârstă de 25 ani.
La data căsătoriei, Ecaterina Caribolu, fostă Frumuşanu, a venit să întemeieze noua familie cu o considerabilă avere astfel: proprietatea deţinută în localitatea Iaşi având ca dimensiuni 130 stânjeni lăţime medie şi 1620 stânjeni lungime. Pe lângă aceasta mai deţinând şi trusoul, argintărie şi bijutierii în valoare de 2000 lei precum şi cheltuielile pentru instalare, de aceiaşi valoare, avere primită ca dotă cu ocazia primei căsătorii încheiate în anul 1881 cu Grigore I. Caribolu. Acesta însă în data de 26 ianuarie 1884, bolnav fiind, testează toată averea sa soţiei sale Ecaterina, avere care consta în partea sa din marea proprietate deţinută de familia Caribolu în localitatea Peşteana Jiu din judeţul Gorj. Aceasta din urmă parte de proprietate, Ecaterina o vinde în anul 1889, cu autorizaţia soţului său Ştefan Dobruneanu unui alt mare proprietar de moşii anume Savu Şomanescu din Craiova pentru suma de 67660 lei, sumă colosală la vremea respectivă. (Va urma)
Daniel Cismașu
