În urmă cu peste 90 de ani, o criză financiară şi economică afecta ţara noastră şi întreg mapamondul. Şomaj, falimente, datorii şi tulburări sociale fac parte din peisajul, care, din păcate astăzi ne este foarte cunoscut. Istoria are obiceiul de a se repeta şi în cele ce urmează vom vedea cum au făcut faţă autorităţile din aceea vreme greutăţilor economice cu care se înfrunta judeţul nostru. Iată câteva spicuiri din raportul prefectului Miron Constantinescu:
Încheiem în acest număr prezentarea unor fragmente din raportul prefectului Miron Constantinescu despre Gorjul anului 1932, cu eforturile autorităţilor de a ţine administraţia funcţională.
Despre starea drumurilor şi a şcolilor
„Am găsit în judeţ şcolile prost întreţinute şi fără lemne. Şoselele şi podurile într-o stare absolut nenorocită, stricate in general şi distruse complet în foarte multe părţi. Ex.: În comuna Vladimir erau 17 poduri complet distruse şi populaţia trebuia să treacă pe alături, prin ogaşuri strâmte şi adânci, ceea ce făcea pe timpuri de ploi absolut imposibilă circulaţia cu carele. Ori, prin această comună trecea şoseaua care leagă Valea Hurezani cu gara Bibeşti şi cu Valea Gilortului, deci arteră foarte importantă.: 1) Am reuşit ca pentru 1 Septembrie 1931 să am toate şcolile reparate şi curăţite şi pe ziua de 1 Septembrie 1931, conform ordinelor date s-au deschis cursurile şcolilor în întreg judeţul, cu fast, autorităţi, popor şi slujbe religioase, predici, cuvântări etc. 2) Toate şoselele şi podurile din judeţ s-au reparat şi construit, aşa că circulaţia s-a făcut lesnicioasă până in cele mai mici colţuri ale judeţului. S-au adus tipare pentru tuburi de ciment şi câteva vagoane de ciment, am înfiinţat patru şantiere în patru părţi ale judeţului şi s-au făcut peste 600 de tuburi de ciment. Cu ajutorul dat de săteni cu braţele şi boii, şi materiale şi cu ceea ce s-a adus de judeţ, am făcut peste 190 podeţe noi din tuburi de ciment, peste 180 poduri din lemn şi patru poduri mari. Restul s-a reparat peste tot. (…)
De aceea am creat noi articole la cheltuieli, spre a îmbrăţişa totul. Ex.: în oraşul Tg.-Jiu şi în tot judeţul nu este o grădină de copii. Am stăruit şi ni s-a creat postul, dar pentru funcţionare trebuie local, materiale didactice, etc. Am stăruit şi s-a prevăzut o contribuţie la Primărie şi am trecut şi noi în bugetul judeţului. Nu e în tot oraşul o bibliotecă publică. Am creat şi noi şi Primăria un fond pentru a contribui la formarea ei. Este în Tg.-Jiu un muzeu al Gorjului, dar trebuie in continuu înzestrat şi mărit, de aceea am stăruit şi atât Primăria cât şi noi am prevăzut în buget un fond pentru acest scop. În sate, am luat măsuri să se înfiinţeze câte o secţie a Ligii Culturale şi o bibliotecă publică. Pentru sprijinirea lor am prevăzut în buget o sumă şi am dat sfatul la primării să treacă şi ele în bugetele comunelor. Şcolile nu au material didactic, care este de absolută trebuinţă. Am prevăzut şi pentru acestea ceva şi am dat sfatul ca şi Primăriile şi Comitetele Şcolare să prevadă în bugetele lor sume în acest scop. Gorjul nostru stă foarte prost din punct de vedere al menajului şi gospodăriilor. Cred că este cel mai din urmă din acest punct de vedere. O cauză a acestei stări este şi faptul că sătencele noastre toată ziua stau din zori până in noapte, în câmp, la muncă. Ele fac şi munca bărbaţilor, care în mare parte sunt plecaţi în ţară după agonisirea banilor pentru întreţinerea familiilor. Aşa că nu au timpul să se ocupe şi de menaj şi de gospodărie. Este trist, dar foarte adevărat. Nu găseşti în sat unde să dormi pe un pat bun cu capul pe o perină bine umplută, nu găseşti pe masa lor o mâncare gătită bine. Se irosesc o mulţime de bucate şi legume, neştiind cum să le prepare şi conserve, până şi din laptele ce-l au de la vacile lor, nu ştiu ce să prepare din el. Trebuie luminată săteanca gorjeană, care este inteligentă şi gata a primi sfatul şi imita ce e bun. Am gândit că e absolută nevoie să se ţină nişte cursuri explicative cu ele. In acest scop am prevăzut în buget o sumă ca să facem aceste cursuri ambulante. Va merge o maestră cu toată vesela, maşină de gătit şi tot ce trebuie, spre a le vorbi şi găti în faţa lor, etc. În judeţul nostru, spre marea durere, cultivarea cânepei şi inului e aproape părăsită. Trebuie reînviată şi încurajată, în acest scop am prevăzut un fond pentru premii celor ce vor da ascultare sfaturilor date. Pentru facerea unei agriculturi, o îngrijire de vite, de pomi, vie, mai raţională, e necesar să se ţină cursuri, dar să se facă şi excursii în localităţi din ţară, mai ales în satele de saşi, pentru ca văzând la ei şi vorbindu-li-se, să se nască în ei ambiţia de a face şi la ei în sat şi acasă. În acest scop am prevăzut iarăşi un fond.”
Cristian Grecoiu
