Presa gorjeană în perioada comunistă (IV): De la Stalin la Dej

Loading

În primele decenii ale comunismului românesc, în Gorj au apărut mai multe publicații cum ar fi LIBERTATEA GORJULUI-foaie de informație și luptă socialistă a Partidului Social-Democrat din Gorj care a apărut cu intermitențe până în 1949, GORJUL LIBER-organ al Comitetului Raional PMR și Comitetului Provizoriu Județean (1950-1955) și STEAGUL NOSTRU, organ al Comitetului Raional PMR și al Sfatului Popular raional (1952-1959 și 1964-1968). Dacă în primii ani de apariţie GORJUL LIBER deschidea frecvent cu Stalin pe prima pagină, din 1952 această poziţie este obţinută treptat de Gheorghe Gheorghiu Dej.

Este indiscutabil că românii l-au considerat pe Gh. Gheorghiu Dej „cel mai iubit...” în comparaţie cu agenţii Moscovei
Este indiscutabil că românii l-au considerat pe Gh. Gheorghiu Dej „cel mai iubit...” în comparaţie cu agenţii Moscovei

Orice privire asupra presei româneşti din perioada comunistă ar trebui să plece de la indicaţiile lui Stalin-“părintele popoarelor”-cum era numit în presa vremii. Probabil că toată presa care apărea în statele comuniste pleca de la învăţătura conducătorului de la Moscova care spunea:„Presa este cea mai ascuţită armă a partidului. Presa este mijloc, prin care partidul vorbeşte în fiecare ceas al zilei cu masele largi şi vorbeşte în limbajul lor”. Cu alte cuvinte, mesajul transmis de presa vremii era subordonat imperativelor de partid.
Jean Claude Bertrand în “O introducere în presa scrisă şi vorbită” vorbea despre modelul sovietic în utilizarea mass-media, situaţie întâlnită şi în România. Astfel, mijloacele de comunicare în masă erau folosite pentru difuzarea instrucţiunilor date de putere, pentru mobilizarea maselor cu exemple care să determine cetăţenii să execute ordinele emise de autorităţi şi, cu siguranţă rolul cel mai important, pentru îndoctrinarea maselor. Suntem în perioada când şi presa din România trece la construcţia cultului personalităţii de la conducerea colectivă la cea bazată pe un singur lider-Gheorghe Gheorghiu Dej.

„Cel mai iubit fiu al poporului muncitor”

Numărul 170 din 5 iunie 1952 al GORJULUI LIBER se deschidea cu un mesaj chiar în dreapta frontispiciului ziarului: “Cu nemărginită bucurie salută întregul nostru popor muncitor alegerea, de către Marea Adunare Naţională, ca Preşedinte al Consiliului de Miniştri, a celui mai iubit fiu al clasei muncitoare, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, conducătorul încercat al partidului şi poporului nostru pe calea luminată de învăţăturile marilor genii ale omenirii muncitoare, Lenin şi Stalin!”. Deocamdată, conducătorul partidului de la noi îşi impusese supremaţia asupra desantului politic venit de la Moscova iar propaganda îl punea deja aproape de marii conducători sovietici. Acelaşi număr de ziar era dominat de „Sesiunea Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române”, eveniment care marcase această alegere. Foarte important, Gheorghe Gheorghiu Dej reuşise încă din luna mai 1952 să îşi înlăture rivalii din partid, în iulie acelaşi an urmând să fie trecuţi pe linie moartă o seamă din liderii politici veniţi din URSS.
Presa apărută în vara anului 1952 în Gorj era plină de importanţa alegerii lui Dej. Ca un exemplu, din articolul „Momente de înălţătoare bucurie”, aflăm că: „Vestea alegerii de către Marea Adunare Naţională  a celui mai iubit fiu al clasei muncitoare, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu Dej, ca Preşedinte al Consiliului de Miniştri, a fost primită cu deosebită bucurie de oamenii muncii din regiunea noastră. În fabrici, întreprinderi şi instituţii, au avut loc scurte meeting-uri, momente de înălţătoare bucurie…”

Cultură şi propagandă
Dacă primele numere ale ziarului „GORJUL LIBER” erau subsumate  doar „realizărilor oamenilor muncii”, din 1952 se constată o timidă trecere şi spre alte preocupări. Aflăm astfel din articolul „În aşteptarea examenului de alfabetizare” că „în cadrul trustului de panificaţie Gorj funcţionează un curs de alfabetizare cu un număr de 10 neştiutori de carte din rândul muncitorilor brutari…”. De parcă ar fi vorbit un propagandist de partid, muncitorul Nicolae Şomănescu declara: „Sunt fericit că pot citi în ziarul Scânteia numele stahanoviştilor şi al fruntaşilor în producţie, marile înfăptuiri ale partidului şi guvernului nostru”.
În primăvara anului 1952, ziarul a dat o atenţie deosebită unor evenimente deopotrivă  culturale şi propagandistice: „Săptămâna cărţii agrotehnice”(23-30 martie 1952), „Decada literaturii ruse”(29 martie-7 aprilie 1952). Tot în această perioadă era marcată şi în Gorj „Desfăşurarea sărbătoririi Săptămânii Mondiale a Tineretului în regiunea noastră”.