Ce soluţii ar fi pentru ieşirea din colapsul financiar în care au intrat spitalele din Gorj? Probabil această întrebare şi-o pun, în acest moment, toţi gorjenii care se roagă, poate, să nu aibă probleme de sănătate. Cu toţii ştim că banii sunt insuficineţi pentru a acoperii toate necesităţile spitalelor. De exemplu, criza financiară a surprins Spitalul Orăşenesc Turceni şi pe cel de Pneumofiziologie de la Dobriţa cu datorii de miliarde către furnizorii de servicii medicale. Managerii celor două spitale fac eforturi pentru a-şi achita facturile, ale căror termene scadente au fost de mult depăşite. Conducerea Spitalul Judeţean de Urgenţă spera într-o rectificare bugetară pozitivă în luna septembrie, lucru care, însă, nu s-a întâmplat. Cadrele medicale de aici stau liniştite, pentru cu bugetul alocat cheltuielilor de personal este suficient până la sfârşitul anului, în schimb banii pentru medicamente şi materiale sanitare nu se ştie dacă vor ajunge. În primă fază se vor comanda medicamente în cantităţi mai mici şi se vor alege produsele cele mai ieftine, însă există posibilitatea ca aceste comenzi să nu fie onorate de firmele producătoare. În această situaţie, se vor achiziţiona numai medicamentele de strictă necesitate şi cele pentru aparatul de urgenţă, restul vor fi cumpărate de către bolnavi. Aici intervine o altă problemă. Nu se ştie dacă medicamentele sunt în farmacii, pentru că, în urmă cu câteva săptămânii, furnizorii au blocat aprovizionare farmaciilor cu medicamente, asta după ce Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate nu a mai decontat reţetele, iar farmaciştii s-au văzut în imposibilitatea de a achita facturile.
În prezent, în nici o farmacie din Gorj nu se găseşte, de exemplu, insulină, substanţă fără de care viaţa diabeticilor dependenţi de acest tratament este pusă în pericol. Iar aici s-a ajuns pentru că CJAS Gorj nu a mai primit bani din martie, de la stat, pentru acest program naţional. Cât despre cadrele sanitare, acestea nu mai sunt interesate să lucreze în spitalele din Gorj şi preferă să plece în străinătate, unde munca le este plătită de zece ori mai bine ca aici. Unde va ajunge sistemul sanitar? Cu ce ne vom trata? Cine ne va acorda asistenţă medicală? Vom ajunge să ne amintim de această perioadă ca de un vis urât, sau va fi o amintire plăcută? Mai mult ca sigur, unii dintre noi nu vor mai ajunge deloc să-şi amintească, pentru că nu vor supravieţui…
