Ţara arde şi politicienii se… ceartă

Loading

aura-stoenescu1În timp ce românii se zbat în chinuri şi în lipsuri, îşi dau în cap, se sinucid, sau se împuşcă unii pe alţii, politicienii sunt ocupaţi cu câştigarea puterii. Pentru că, e clar, pentru asta se luptă cele două partide aflate la putere, PD-L şi PSD, în speţă, controlul asupra alegerilor, ori din cauză de protejare a fraudării, cum susţine Dan Nica, ori din cauză de vigilenţă pentru împiedicarea acesteia, cum ar fi normal. Cât despre PNL, scheaună şi acesta, de pe margine, nu că ar avea vreo şansă să se bage la împărţit dreptatea în ziua alegerilor, dar măcar să se mai audă şi de el, să se poată spune că face opoziţie şi, poate, să mai ciupească nişte voturi în favoarea proaspătului însurăţel, Crin Antonescu.
Acum, lăsând la o parte modul în care rezultatele votului ar putea fi influenţate, prin manipularea cu pomeni electorale, intimidarea electorilor mai slabi de înger,  sau, pur şi simplu, promisiunile electorale ce vor fi uitate a doua zi după alegeri, aş vrea să fac, pur şi simplu, o radiografie a trei posibili candidaţi mai importanţi: Traian Băsescu, Mircea Geoană şi Crin Antonescu.
Primul vine dintr-un partid devenit puternic în ultimii ani, ce s-a dovedit a avea o disciplină interioară fără echivoc, cel mai elocvent exemplu fiind alegerile europarlamentare, unde fata lui Traian Băsescu a devenit europarlamentar numai datorită sprijinului acestuia. Cât despre el, Băsescu, are priză la oamenii de rând, are discurs populist, făcut să mişte masele spre el, are mâna de fier necesară pentru a obţine rezultatele dorite. Are, însă şi o problemă: eroziunea generată de criză şi neîncrederea oamenilor într-un guvern condus de PD-L care nu şi-a ţinut promisiunile.
Mircea Geaonă, candidatul PSD-ului, e intelectualul fin, rasat, care ştie să se poarte cu mânuşi de catifea într-o problemă de politică externă, unde a făcut, pentru început, carieră, dar vine dintr-un partid în scădere, măcar pentru ciufulelile pe care le ia de la PD-L cu fiecare ocazie. Spre deosebire, însă, de Călin Popescu- Tăriceanu, care, atât timp cât partidul său, PNL, a fost la guvernare cu PD-L-ul, a avut prestanţa şi superioritatea de a nu se certa ca precupeţele la piaţă, Geoană coboară mult din înaltul nivel la care ar trebui să se păstreze şi încearcă, fără prea mare succes, să-l tăvălească pe Băsescu, reuşind doar să se facă ridicol.
Crin Antonescu, PNL-istul înfocat să schimbe lumea în care trăim, face o notă aparte, dacă e să-l privim, mai întâi, în ochi. Poate pentru că are ochi frumoşi, arată mai tânăr şi mai suplu şi…. garantat mai frumos şi fără defecte evidente, comparativ cu contracandidaţii săi. N-are dosare, nu e acuzat de nimic, doar că nu reuşeşte să-i electrizeze pe români, chiar dacă are şi el un discurs populist, de genul: „noi suntem salvarea voastră, dragi români”.
Care dintre cei trei ar câştiga, dacă numai ei ar candida, e greu, totuşi de spus. Sunt prea multe forţele puse în joc, pentru a putea cineva să spună care va fi rezultanta. Şi, mai mult ca sigur, va exista turul II, când candidaţii vor ieşi la mezat cu voturile obţinute, în schimbul celor mai avantajoase favoruri, aşa că părerea cetăţenilor din turul I, dacă va fi, într-adevăr a lor, contează mai puţin…