Simpozionul Internaţional de Sculptură „Brâncuşiana” 2012, care s-a desfășurat în perioada 1-24 august, a adus în orașul în care Constantin Brâncuși a realizat singurele opere de for public, Târgu Jiu, opt sculptori, dintre care șase sunt români și doi din străinătate (Egipt și Bulgaria). Acum, după ce tabăra și-a închis porțile, operele, care s-au aflat în centrul atenției cu ocazia festivității de închidere, așteaptă să fie amplasate.
Brâncuşiana 2012
La a zecea ediţie a simpozionului de sculptură de la Târgu Jiu, un eveniment şi un loc strâns legate de memoria artistului care a revoluţionat sculptura mondială la debutul modernismului, cei opt participanţi au avut prilejul de a modela, timp de trei săptămâni, opt bucăţi de marmură de dimensiuni şi forme diferite, pentru a da naştere unor idei intrinsec legate de memoria sculptorului modernist.
Astfel, în ciuda faptului că acest simpozion a debutat fără o temă prestabilită, lucrările plăsmuite în cadrul lui s-au reunit în jurul câtorva idei esenţiale, toate legate conştient sau inconştient de acest loc, de creaţia, dar mai ales de conceptele bătrânului şi totodată actualului Brâncuşi, subliniind intenţia reîntoarcerii la esenţă, la pilonii existenţei noastre, la valorile ei primordiale. Fie că această trimitere la chintesenţă apare sub forma Genezei în aspectul Naşterii la Eugen Barzu, a Mărului (discordiei) la Paul Popescu sau a Izvorului (sursă) la Valentin Duicu, sub forma Sacrificiului ca etapă a renaşterii la Sergiu Sălişte sau a Soarelui ca esenţă a vieţii la Emil Bachiyski, fie că ea este sugerată de Clipa infinită la Nicolae Mincu, de Schimbare la Omar Toussoun sau de Zbor la Vasile Soponariu, toate trei elemente ale transformării, transgresiunii, metamorfozei de substanţă a fiinţei umane, ceva anume leagă imanent aceste sculpturi disparate, iar acel lucru este aerul oraşului în care Brâncuşi a lucrat. Prin urmare, aspectul pe care l-am remarcat cu plăcută surprindere în urma dialogului cu fiecare artist în parte, este tocmai acest angajament tacit al celor opt universuri artistice disparate, o coeziune mai degrabă inconştientă decât voită, faţă de duhul viu al bogatei creaţii a lui Brâncuşi în însăşi demersul său de simplificare: diversitate în simplitate, esenţă în varietatea ideilor de substanţă.
În acest fel, participanţii din ţară şi străinătate grupaţi pe parcursul acestui simpozion, artişti cu identităţi distincte şi discursuri mature, ale căror nume şi idei exprimate în lucrări le veţi putea aprofunda în paginile acestui catalog, au reuşit să surprindă spiritul viu, prezent, grăitor încă la Târgu Jiu, al suflului universal pe care îl reverberează creaţia lui Brâncuşi.
Lafarge, alături de Brâncușiana 2012
Lafarge și uzina de ciment consideră metamorfoza pietrei în opera de artă ca fiind – dacă e permisă comparația – similară transformării mineralelor din carierele noastre în obiecte și produse care înfrumusețează și dau confort vieții oamenilor.
Prin urmare, alăturarea numelui Lafarge susținătorilor principali ai Simpozionului de sculptură, purtând numele marelui artist gorjean, ne onorează și ne face, deopotrivă, responsabili de ducerea mai departe a tradiției cioplirii pietrei și de promovarea moștenirii sale culturale.
Companiile Lafarge din România, producătoare de materiale de construcții, unități operaționale ale Grupului Lafarge în România, adoptă o politică de creștere bazată pe dezvoltarea durabilă, în care aspectul implicării sociale în viața comunităților (inclusiv profesionale și educaționale specifice) în mijlocul cărora își desfășoară activitatea, sau cu care desfășoară activități parteneriale, joacă un rol major. În plus, pornind de la misiunea Grupului de companii din care fac parte, companiile din România își propun să contribuie la îmbunătățirea și confortul siguranței oamenilor, prin producerea de materiale de calitate și durabile, dar care să și protejeze mediul înconjurător.
