
Din evoluţia politică a ultimelor săptămâni reţinem o declaraţie a Puterii că în anul ce vine ne va fi mai bine şi ne bazăm pe o creştere economică de 1,5 % şi una a Opoziţiei, sau din ciclul Ponta- „vrabia mălai visează” că în martie 2011 se va sparge de la guvernare tandemul Băsescu-Boc. Dacă nu există o înţelegere secretă în subteranele politice, pentru că orice este posibil în România după guvernarea 2008-2009, putem să spunem că ambele tabere au dreptate sau că ne vând gogoşi. Logica ne poate arăta că economia se opreşte din cădere, practic mai jos de aşa nu se poate, şi încearcă să îşi revină timid iar principalul partid de la Guvern încearcă să îşi cosmetizeze faţa electorală. Dacă nu este această variantă, cealaltă este total imprevizibilă şi greu de crezut de vreme ce partidul de guvernământ se teme doar de televiziuni, nu şi de partidele din Opoziţie. Iar prin Opoziţie au rămas suficienţi sforari care una zic la televizor şi alta fac în realitate şi nu putem să nu ne gândim aici la vizita lui Victor Ponta la „Dracul” de la Cotroceni.
Întorcându-ne la viaţa economică, lucrul care ne doare cel mai mult este că totul pare prăbuşit. Nimic nu pare să mai funcţioneze în România iar Guvernul încă nu a găsit soluţiile miraculoase care să ne scoată din vrie. Ce mai merge acum în ţara noastră este evaziunea care a ajuns la cote inimaginabile pentru un membru U.E., aceasta este cu atât mai dureroasă cu cât se face pentru supravieţuire. De la micul butic de cartier şi până la orice fabrică, toată lumea lucrează fără acte pentru a putea să dea salarii şi să achite marfa. Vă întrebaţi de ce nu reacţionează organele de anchetă? E foarte simplu, mai bine accepţi şpaga ca să trăieşti decât să rişti să îl controlezi pe unul care are spate politic. Şi apropo de evaziune, a văzut cineva la Târgu-Jiu, ca să nu amintim şi alte aşezări de la Gorj, bonuri fiscale la prestatorii de servicii(spălătorii, croitorii, service-uri auto sau de electronice ş.a.), magazinele de cartier sau taxiuri? Dacă răspunsul este pozitiv înseamnă că suntem pe drumul cel bun!
Aşa că, să ne dorim un 2011 mai bun decât acest an, măcar fără concedieri şi reduceri de salarii, dar să nu aşteptăm minuni. Şi în 2011 va fi criză, şi în anul viitor se va fura ca în codru în domeniul public, şi în 2011 vor fi concedieri. Speranţa noastră ar fi să vedem luminiţa de la capătul tunelului că altfel va fi vai şi amar!