Fie că ne place sau nu, România continuă să funcţioneze pe datorie. Achitarea de către guvernul aflat astăzi la putere a celor 20 de miliarde de Euro împrumutați de regimul Băsescu de la FMI, CE și Banca Mondială, conform declarațiilor premierului Victor Ponta din urmă cu o săptămână, nu reprezintă în realitate datoria externă a României, ci doar rambursarea unor tranșe către FMI, plătite de Banca Națională.
Suntem convinși că în continuare actualii specialiști de la economie sau finanțe, dacă ne-am declara eurosceptici, nu fac altceva decât să aplice planurile economice impuse de Uniunea Europeană și Fondul Monetar Internaţional, fără a ține cont de interesele naționale. Și nici nu ne-am imagina că lucrurile stau altfel, chiar dacă vorbim de specialiști școliți la Harvard, cunoaștem exemplul Ioanei Petrescu, dar care nu au avut niciun fel de tangență cu domeniul finanțelor sau economiei din România.
Lipsa de experiență nu poate fi suplinită de teorie, mai ales de teoria din vest despre finanțe. Vom fi reprezentați la nivel înalt însă în cadrul Băncii Europene de Investiții (BEI), acolo unde teoria poate fi aplicată cu succes. În România însă este mai greu, date fiind interesele personale, sau de partid ale celor care astăzi omit să ne spună că în realitatea datoria externă a României, pe termen scurt, a crescut în septembrie cu 1,5 miliarde Euro. Rambursarea unor tranșe către FMI nu înseamnă achitarea datoriei externe, care pe termen lung însumează în prezent aproape 71 miliarde Euro.
În plus e dificil să credem că atât timp cât industria și agricultura continuă să fie deficitare la capitolul investiții, iar România doar consumă, datoria externă va dispărea ca prin minune, aplicând și noi metoda nemțească.
S-a spus la momentul potrivit, pentru cine a avut urechi de auzit, cum din aderarea României la Uniunea Europeană, agricultura şi industria vor avea cel mai mult de suferit. Sectorul financiar-bancar, serviciile şi turismul au continuat aceeași politică a pasului pe loc, statul a făcut noi împrumuturi și datoria externă a continuat să crească. O simplă radiografie ne arată că piaţa economică românească nu este capabilă încă să devină funcţională. Exporturile şi investiţiile sunt încă deficitare, iar consumul, principalul motor al creşterii economice în România nu este, deocamdată, funcţional, în ciuda declarațiilor optimiste. Așa cum sună o vorbă românească, până departe mult mai este. România și-a redus datoria externă pe termen lung, însă pe termen scurt suntem mai îndatorați cu 1,5 miliarde Euro.
