Realitățile contemporane ne-au transformat într-un popor negativist, în care nimeni nu construiește nimic dar toată lumea critică pe toată lumea. De la românii optimiști după Revoluție, cei care se vedeau la o cafea cu J. R. din Dallas și cu dolari grei în conturi, aproape tot poporul a devenit pesimist și nu vede decât jumătatea goală a paharului. Dacă privim mai atent în jurul nostru observăm și alte lucruri, cu cât un individ are mai multe nereușite în viață, cu atât este mai critic cu tot și cu toate. Nu mișcă nici măcar un deget pentru a schimba starea de lucruri, adică să înceapă cu…un loc de muncă, de exemplu! Știu, în cazul unora, e mai ușor să schimbe Guvernul decât să muncească dar, probabil, pe cei mai mulți dintre ei îi așteaptă doar posturi bine retribuite și fără minim de efort. Deși este o ironie, toți liderii Pieței Victoriei din București se vor liniști brusc dacă se vor elibera niște posturi călduțe și pentru ei, adică exact realitățile pe care le contestă în prezent la celelalte partide.
Aria negativismului a atins însă note atât de înalte încât în România nu crește nici iarba. Câteva exemple care mi se par relevante, autostrada Comarnic-Brașov nu se face nimic la ea deoarece mai întâi DNA-ul și acum liberalii nu au vrut parteneriatul public-privat iar într-o altă variantă nu este decât vorbe. Dintr-o altă direcție, vrem spitale regionale și sunt oferte în parteneriat public-privat, noi nu vrem acum că am putea obține într-un viitor nedefinit niște fonduri europene. În timp ce Ungaria se dezvoltă și cu bani rusești și cu cei europeni, prostia românească tradițională ne face să refuzăm oportunitățile economice dinspre Răsărit pe motivul că nu dă bine. Germania și Franța fac afaceri uriașe cu rușii, noi suportăm consecințele sancțiunilor antirusești pe care le-a dictat Comisia Europeană. Să mai vorbim de fondurile chinezești pe care nu le accesăm ”că nu dă bine” sau pentru că asiaticii nu dau șpagă?
Suntem negativiști și în viața de zi cu zi sau, cum spunea românul odinioară, ”ieftini la făină și scumpi la tărâțe”. Bunăoară, România a ajuns o țară a navetei pentru elevi în numele performanței dar statisticile nemiloase ne arată că se învață din ce în ce mai puțin. Suntem o țară cu servicii medicale execrabile la stat dar vrem să plătim foarte puțin sau deloc pentru acestea. Culmea paradoxului, toată lumea vrea să fenteze statul la plata taxelor și impozitelor dar dorim servicii performante în toate domeniile. Am rămas în ultima sută de ani aceeași țară cu ”munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă în poartă” cum spunea poetul.
Sub zodia negativismului, ne va fi foarte greu să ne revenim și să mai contăm în această lume în care haosul pare să redevină cuvântul de ordine!
