Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Special » EXCLUSIV Apa potabilă și canalizarea gorjenească(I)

EXCLUSIV Apa potabilă și canalizarea gorjenească(I)

Submitted by on 16 October 2018articol citit de 934 ori | No Comment

 

Vă propunem, spre lectură și apoi meditație, un subiect care, deși este foarte important, dezbaterea lui nu are loc pe măsură. Este vorba despre nivelul de acces al populației la un serviciu esențial pentru viață, cel de alimentare cu apă potabilă, precum și despre calitatea pe care ar trebui să o aibă acest fluid vital. Nu în ultimul rând, trebuie supus atenției și serviciul de canalizare, care în foarte multe localități din județul Gorj (și nu numai) lipsește cu desăvârșire, chiar dacă România este țară membră a UE din anul 2007.

 

Chiar dacă europenii ne-au pus la dispoziție, înainte și după aderare, fonduri nerambursabile pentru diverse obiective de investiții, ori noi nu am știut, ori nu am vrut să le atragem conform unor priorități bine stabilite, în funcție de necesitățile reale, între care ar fi trebuit trecută la rang de cinste modernizarea rețelelor de apă și canalizare.

Modelul gorjenesc

În faza de preaderare, Gorjul a accesat Programul SAPARD, dar și fonduri guvernamentale (în baza OG 7 și HG 577), banii ducându-se numai spre alimentări cu apă în mediul rural, care, majoritatea, nu s-au realizat la parametrii care să asigure o potabilizare corespunzătoare. Primarii de comune și cea mai mare parte a populației deservite de noile rețele s-au mulțumit că au apă la poartă și nu mai sunt nevoiți să o transporte de la distanță cu diverse recipiente și atelaje mai mult sau mai puțin specializate.
Nimeni nu a fost interesat de calitatea apei și cu atât mai puțin de necesitatea introducerii rețelelor de canalizare, principalele investiții demarând, în mod obligatoriu, odată cu primul program european nerambursabil de post-aderare, care s-a derulat în perioada 2007-2013.
Pentru mediul rural, s-au implementat în județul Gorj mai multe proiecte finanțate prin PNDR, majoritatea integrate, care au vizat alimentări cu apă, canalizări, stații de epurare, modernizări de drumuri sătești și comunale (asfaltări), investiții de tip socio-cultural (reabilitări de case de cultură, monumente, after school-uri etc.). Dintre toate aceste obiective, beneficiarii au considerat rețelele de canalizare și stațiile de epurare ca fiind mai puțin importante, ponderea având-o drumurile, mai ales că proiectele aveau o valoare maximă alocată de 2.500.000 euro.
Ca exemplu proiectul din comuna Crasna unde s-a realizat doar 1 km de canalizare și stația de epurare aferentă. Majoritatea investițiilor din Crasna au avut ca obiect drumurile de interes local, iar canalizarea și epurarea au fost prinse în proiect doar pentru ca acesta să fie de tip integrat și, astfel, să obțină un punctaj mai mare, care să-i asigure finanțarea.
Mai mult, la proiectele finanțate prin PNDR nu era condiție obligatorie ca la ultima cerere de rambursare să existe branșamente la rețeaua de canalizare, astfel că, după o perioadă de timp, nici canalizările și nici stațiile de epurare nu prea funcționau așa cum ar fi trebuit (vezi cele 5 stații de epurare din comuna Lelești).
Deși se finalizase perioada de preaderare la UE, în zona montană Rânca s-a implementat un proiect în domeniul canalizării și epurării apelor uzate menajere, finanțat prin Programul PHARE, care a avut ca beneficiar Consiliul Județean Gorj în asociere cu primăriile Novaci și Baia de Fier. Despre calitatea lucrărilor la aceste investiții s-ar putea scrie multe în registru negativ, dar la momentul actual vrem să scoatem în evidență doar atât: NU FUNCȚIONEAZĂ.
Pe de altă parte, pentru investiții la rețelele de apă-canal și stațiile de epurare din mediul urban, s-a accesat POS Mediu 2007-2013, prin intermediul SC APAREGIO GORJ SA, care a derulat, începând din anul 2008, proiectul cu cea mai mare anvergură de la nivelul județului Gorj, atât ca întindere, cât mai ales ca valoare.
Observați că nu am menționat și un an în care să se fi finalizat, asta pentru că nu este gata nici în prezent. Încă sunt obiective care nu funcționează la parametrii la care ar trebui, pentru că, onor, firma DANEX CONSULT din București și asociații ei, care au câștigat licitațiile la stația de epurare și stația de alimentare cu apă din Târgu Jiu, dar și la stațiile de alimentare cu apă din Bumbești Jiu și Motru, s-au întins mai mult decât le era plapuma și au tot întârziat lucrările până s-a ajuns la rezilierea contractelor și, bineînțeles, la instanța de judecată.
Merită să amintim că, în aceeași perioadă, pentru stația de epurare de la Motru, Primăria municipiului a mers la două capete și în loc să acceseze POS Mediu prin intermediul APAREGIO, cu 2 % cofinanțare, a realizat investiția prin Compania Națională de Investiții, dar cu 30 % cofinanțare. Nu mai vorbim că lucrările au fost adjudecate de către binecunoscuta societate ungurească VEGYEPSZER, care le-a realizat la o calitate „BUNĂ” și într-un ritm asemănător celui de la tronsonul de drum Rovinari-Bumbești Jiu din DN 66.
Vine, astfel, și perioada actuală, când societatea APAREGIO a primit, în mod oficial, statutul de operator județean în domeniul apă-canal și este în plin proces de accesare a Programului Operațional Infrastructură Mare 2014-2020, continuatorul POS Mediu 2007-2013.
Bineînțeles că, în dulcele stil românesc, angajații de la APAREGIO se chinuiesc să completeze cererea de finanțare, lovindu-se de birocrație excesivă și interesul scăzut spre aproape deloc al primarilor localităților din județ pentru a adera la proiectul operatorului județean, dar și de alte probleme, toate acestea făcând obiectul unui articol viitor.(Va urma)

Comments are closed.