Parcă mult prea dezamăgiţi de actuala clasă politică şi de sistemul care a împins România dintr-o parte în alta, când de la stânga la dreapta, când de la dreapta la stânga, parcurgem astăzi o criză nu doar economică, socială, morală şi politică, ci şi una de încredere, de credibilitate, de autoritate şi nu în ultimul rând de soluţii. Acestea din urmă sunt cele care lipsesc cu desăvârşire.
În ciuda previziunilor favorabile, în care liderii tehoncrați, de ocazie, ai statului de drept caută să ne convingă că direcția României este una bună, imaginea de ansamblu nu oferă certitudini.
Contabilizăm prea multe soluţii de compromis ale unei clase politice dominată de lipsa onestității, secretomanie, incapacitatea de a produce legi bune, interese speciale, contracte preferenţiale şi blocarea accesului oamenilor la cei care iau decizii. Ei sunt mandatarii statului de drept, într-o Românie incapabilă să se ridice din genunchi.
Deşi am avut destule alternanţe la guvernare în ultimii 26 de ani, statul de drept și dreapta democrație, cum ar spune unii, scârțâie din balamele, după o vorbă românească. Încrederea publică în instituţiile fundamentale ale ordinii democratice este la pământ. Concurenţa sănătoasă a partidelor care furnizează stabilitate politică este înlocuită cu fie cu tehnocrația, fie cu veritabile lupte de gherilă politică, conflicte, „înţelegeri oculte” ale intereselor particulare oportuniste, care îmbracă forma unor facţiuni sectare unite doar de exerciţiul corupţiei şi frica răspunderii penale. Nimic nou până aici, veţi spune, căci toate acestea vă sunt prea bine cunoscute.
Aceasta este imaginea României astăzi. Imaginea României îngenuncheată de stat și de intereselor băieților deștepți. Ce vor atunci românii?
După 26 de ani de capitalism, prost înţeles, consecinţele sunt greu de suportat. S-au adaptat doar politicienii şi cei care au ştiut să facă afaceri cu statul. La aceasta se adaugă faptul că astăzi România a ajuns să nu mai fie împărțită nici măcar în „mica majoritate” şi „marea majoritate”, în funcție de cine deține puterea, căci acea sintagmă a democrației, despre „puterea poporului”, nu pare să mai fie valabilă în România de câteva luni. Astăzi România tehnocrată este cea care, în genunchi, execută ordine. Întrebăm și noi, ale cui ordine, fără să fim convinși că va oferi cineva răspunsul.