Dacă ne luăm după barometrul Facebook, mai sunt încă naivi care cred că în România este stat de drept și legea este respectată. Sau cel puțin așa încearcă să ne lase să credem unii deoarece, atunci când nu le convine o decizie, ne dezvăluie și fața nevăzută dar bănuită a Justiției românești. Este la fel de adevărat că în România avem turme de juriști, și am ales cu grijă cuvântul, care o să-ți dea dreptate, din interes politic sau material, pentru orice aberație a-i scoate pe gură pe seama oricărei legi adoptate în țărișoară. Legile din România sunt un lucru de invocat și, mai puțin, de respectat după cum este cunoscut faptul, chiar până la Bruxelles, că legislația românească este la două capete, adică și vulpe și vânător.
Avem un președinte al tuturor românilor pe care Constituția îl obligă, așa cum a fost aceasta făcută în 1991, să pună în aplicare o propunere a ministrului Justiției de demitere a unui procuror șef pentru deficiențe grave în activitate probate inclusiv de Inspecția Judiciară și Consiliul Suprem al Magistraturii. Că profesorul Tudorel Toader nu a luat-o razna ne-o arată chiar Monica Macovei, cea care spunea aceste lucruri taman când era ministru al Justiției. Garantul Constituției ignoră legea fundamentală deoarece ar pierde sprijinul electoral al unor ”spălați pe creier”, în foarte multe cazuri. Pe de altă parte, același președinte are pretenția ca politicienii cercetați sau condamnați penal să părăsească viața publică, arătând respect pentru legile pe care chiar domnia sa nu le respectă. Majoritatea românilor au înțeles de foarte mult timp că o anumită tabără politică folosește Justiția ca armă și ca urmare ignoră deciziile acesteia, dovada cea mai bună fiind că sunt aleși cu majorități zdrobitoare politicieni cu așa-zise probleme penale. Cum să ai încredere în activitatea DNA când ai aflat de abuzurile procurorilor, nepedepsite până acum, și care au fost sau nu ratificate de instanțe asupra cărora planează anumite suspiciuni de subordonare ocultă? Cum să ai încredere într-un procuror sau judecător care nu răspunde pentru faptele sale și, s-au văzut cazuri, poate produce mari nenorociri prin deciziile care le ia mai mult sau mai puțin întemeiate? Asta ar trebui să lămurească mai-marii din Justiție pentru ca românii să îi ia în seamă cu adevărat, hastagiștii nu reprezintă decât un segment extrem de redus de populație.
În ultimul an și jumătate s-au cheltuit foarte mulți bani pentru finanțarea de mitinguri ”spontane”, de la logistică la resurse umane. De asemenea, se dau bani grei pentru promovarea unor anumite campanii pe Internet și mass-media, pentru construcția unor uriașe dezinformări. În aceste zile putem vedea două exemple, istericalele lui Rareș Bogdan privind o ordonanță de urgență pe legile Justiției(legal, nu se poate!) și manipulările grosolane ale lui Moise Guran, probabil foarte scumpe pentru cotizanții la Pilonul II de pensii, cu naționalizarea acestuia. Ce ar trebui să înțeleagă cititorii noștri, uitându-se atent la evenimente,că asistăm la un veritabil război împotriva cetățenilor acestei țări pentru motive care nu sunt greu de bănuit. Doar că cine plătește are un scop, că este Soroș, multinaționalele, Opoziția sau chiar Puterea, românii trebuie să nu își piardă uzul rațiunii!
