După ieșiri repetate în stradă, la mitinguri de protest și amenințări cu greva generală, sindicaliștii din minerit și energie se vor așeza din nou la masa negocierilor cu administrația, pentru semnarea Contractului Colectiv de Muncă. Între timp, administrația a comunicat sindicatelor faptul că are în plan 2000 de disponibilizări, dar a admis că trebuie să acorde compensații financiare, e drept mai mici decât în anii trecuți. La rândul lor, sindicaliștii au spus de la început că, în principiu, ar fi de acord cu concedieri, dar numai în cazul membrilor de sindicat care sunt aproape de pensionare și cei care doresc să plece din proprie inițiativă și să se dea Ordonanță de Guvern, iar oamenii să fie despăgubiți corespunzător pentru că renunță la locurile de muncă, putând cu banii obținuți, poate, să-și deschidă o mică afacre, chiar de familie. De asemenea, sindicaliștii cer păstrarea drepturilor salariale pentru angajații care rămân, pentru a accepta ca o parte dintre cei de acum să plece.
E clar, ca la orice negociere, că trebuie să mai pună unii la preț, ceilalți să lase, pentru a se bate palma, iar cu cât sindicaliștii sunt mai îndârjiți și fac presiuni prin scoaterea oamenilor în stradă, la miting de protest și amenințarea cu oprirea lucrului, cu atât speră ca sumele obținute să fie cât mai aproape de obiectivele pe care le-au stabilit împreună cu membrii de sindicat.
Ce vor face cei din administrație, în condițiile în care spuneau că cererile sindicaliștilor duc Complexul Energetic Oltenia în faliment? Vor reuși, oare, să-l păstreze și pe linia de plutire, măcar… și să bată și palma cu sindicatele, ca să aibă cine să muncească în cariere și în termocentrale?