Prima parte a secolului al XVIII-lea ne oferă pentru Gorj mai multe documente elaborate de austrieci cu privire la situaţia din această zonă. Istoricului Dinicu Ciobotea îi datorăm punerea în valoare a unor documente despre istoria acestei zone, „Conscripţia judeţului Gorj”, Conscripţia Virmondiană, Conscripţiile judeţelor vecine. Acelaşi istoric publica cu ani în urmă un izvor statistic din 1727 foarte important pentru istoria Gorjului. Cel mai probabil, cele două decenii de ocupaţie austriacă în Oltenia au însemnat mai mult decât un secol de regim fanariot.
În timpul stăpânirii austriece, din punct de vedere administrativ, judeţul Gorj era împărţit în patru plăşi-Plasa de Sus, Plasa de Mijloc, Plasa de Margine şi Plasa de Jos. În fruntea fiecăreia plăşi era câte un ispravnic, în vremea aceea Milco Sainoiul, Matei Bălăcescul, Vlăduţ Tetoianul şi Mihai Săulescu. Potrivit organizării din perioada respectivă, vornicul Milcu Lupuianul, şeful administraţiei judeţului, era ajutat de ispravnicii de plasă, vătăşeii judeţeni şi comisărei. În fruntea satelor era un pârcălab şi juraţii sau bătrânii satului. Din câte se pare, numărul acestora era fixat după suma familiilor în procent de 5%. În satele din nordul judeţului Gorj îi reţinem pe gornici a căror atribuţie era de a împiedica trecerea unor locuitori care bejeneau din cauza fiscalităţii peste hotare.
Gorjul în cifre
Stăpânirea austriacă în Gorj a încercat să fiscalizeze cât mai mult această zonă. Austriecii doreau să exploateze cât mai mult această provincie, din acest motiv stăpânirea habsburgică a îngrădit treptat privilegiile boierimii şi a întocmit o evidenţă sistematică a populaţiei. De cealaltă parte, boierimea autohtonă nu a privit cu ochi buni politica austriacă din Oltenia şi a opus o rezistenţă tăcută dar puternică. Principala modalitate de rezistenţă la politica centralizatoare a fost sustragerea a mii de locuitori pentru fiscul imperial. Deşi organele de conscriere austriece băteau judeţul în lung şi în lat, ţăranii se refugiau din calea acestora şi nu apăreau la impozitare. De aici cifrele inegale care apăreau la numărul familiilor din judeţ pe timpul stăpânirii austriece: 4893 în anul 1722, 2 831 în 1724, 4747 în 1727, 5661 în 1729, 5563 în 1730 şi 6794 în 1735.
Documentele austriece, aşa cum mai subliniam din acest colţ de pagină, oferă cifre diferite pentru satele din judeţul Gorj în această perioadă. Dacă în conscripţia virmondiană erau menţionate 164 de sate în Gorj, în harta lui Friederich Schwanz din 1723 sunt menţionate, în funcţie de istoricii care au numărat, 219 sau 196 de sate. Documentul “Conscripţia judeţului Gorj” din 1727 vorbeşte de 178 de sate în Gorj. Dintre aceste sate, majoritatea o formau satele sub 25 de familii (102) şi satele mijlocii (26-50 de familii) – 59 la data menţionată. Aglomerările umane din Gorj lipseau în prima parte a secolului XVIII, reţinem doar 17 sate cu peste 50 de familii.
Suma impozitelor încasate de austrieci în Gorj în 1727 se ridică la 17 683 lei. Constantin Giurescu ne oferă şi o statistică pe plăşi a ridicării impozitelor: 3577 lei satele plăşii ispravnicului M. Sainoiul, 5570 lei satele plăşii ispravnicului M. Bălăcescul, 2164 lei satele plăşii ispravnicului V. Tetoianul, 4859 satele plăşii ispravnicului M. Săulescul etc.
Un judeţ de oameni liberi
Statistica virmondiană dar şi alte documente austriece relevă faptul că în judeţul nostru existau cele mai multe sate moşneneşti, cifră cu mult superioară celorlalte judeţe din Oltenia Vâlcea, Mehedinţi, Dolj şi Romanaţi. Gorjului i se recunoştea titlul neoficial de cel mai “moşnenesc” judeţ din ţară şi asta pe parcursul a mai multe secole.
Situaţia se va păstra şi în secolul următor de vreme ce în 1855, judeţul Gorj avea cel mai mare număr de familii de moşneni (15 320) dintre judeţele ţării. În statistica respectivă, Gorjul era urmat de judeţele Vâlcea (14093), Argeş (10782), Mehedinţi (9050), Olt (6768), Dolj (6563), Buzău (6017) etc. Chiar şi la începutul secolului XX situaţia se păstra. În anul 1912, moşnenii reprezentau 63,6% din totalul ţăranilor în Gorj, 62,8% în Vâlcea, 51,5% în Argeş, 39,5% în Muscel, 36, 8% în Mehedinţi etc.
Revenind la localităţile amintite în documentul „Conscripţia judeţului Gorj”, menţionăm pe câteva dintre acestea şi locaţia lor administrativă actuală: Isvarna, Costeni, Pocruia, Tismana, Topeşti (oraşul Tismana), Boroşteni, Gureni, Frânceşti, Peştişani, Hobiţa, Drăgoeşti, Brădiceni (comuna Peştişani), Ceauru, Corneşti, Stolojani, Băleşti, Voinigeşti, Tămăşeşti, Tălpăşeşti, Copăceni (comuna Băleşti), Teleşti, Teleştii de Jos (comuna Teleşti), Câlnic (comuna Câlnic), Pârâu, Câlceşti (comuna Godineşti), Raci (comuna Negomir), Fărcăşeşti şi Valea cu Apă (comuna Fărcăşeşti), Urdarii de Sus şi Urdarii de Jos (comuna Urdari), Plopşoru (comuna Plopşoru), Ohaba (comuna Bolboşi), Peşteana Jiu, Bâlteni, Vlăduleni (comuna Bâlteni), Alexeni, Valari, Stăneşti (comuna Stăneşti), Iaşi, Urecheşti (comuna Drăguţeşti), Muşeteşti, Stănceşti, Sârbeşti (comuna Muşeteşti), Crasna, Drăgoieşti, Buzeşti (comuna Crasna), Saşa, Brătuia (comuna Dăneşti), Săcelu, Maghereşti (comuna Săcelu), Negoeşti, Prigoria (comuna Prigoria), Baia de Fier, Cernădia (comuna Baia de Fier), Bălceşti (Bengeşti-Ciocadia), Busuioci, Hurezani (comuna Hurezani), Socu (comuna Bărbăteşti), Cânepeşti, Cârligei (comuna Bumbeşti-Piţic), Scrada, Pârâul Viu (comuna Berleşti), Frumuşei (comuna Licurici) etc.
Despre târgul Brădicenilor
Brădiceniul, vechi sat moşnenesc, a avut o evoluţie diferită rumânizându-se pentru scurt timp, dar va reveni la vechea formă de stare sociala. Timp de circa un secol găsim chiar denumirea de „târg” deşi Brădiceniul a fost totdeauna sat. Potrivit documentelor, în timpul stăpânirii austriece (1718-1739) în Brădiceni a fost instalată compania Leib şi au fost aşezate 36 de familii de bulgari catolici chiproviceni. Împăratul Carol al VI-lea al Austriei le acorda privilegiile şi le permitea ţinerea unui bâlci la 8 septembrie şi a unui târg săptămânal, aşezarea numindu-se „oppidum” (oraş). Aceeiaşi denumire este şi în harta lui Schwantz din 1722.
Termenul de “oppidum” s-a folosit în perioada stăpânirii austriece, relevându-se că bulgarii aşezaţi aici au obţinut de la început dreptul de a se constitui în calitate de moşie a fiscului imperial.
E.W.von Bauer în memoriile sale din 1778, notează Brădicenii „bourg” bazat probabil pe calificativul de “oppidum” din perioada stăpânirii austriece. Bazaţi pe acelaşi motiv, ruşii publică harta din 1835 unde Brădicenii este trecut târg cu 206 familii.
În realitate denumirea şi situaţia de oraş şi de târg au fost numai ale comunităţii de bulgari chiproviceni, care după 1738, au fost împraştiaţi în diferite regiuni. Urmaşii acestor bulgari sunt familiile Petcu de astăzi. Brădicenii, moşneni, baştinaşi, continuau să fie socotiţi ca locuitori ai satului Brădiceni, aşa cum au fost tot timpul. Nici un document local sau al satelor învecinate, înainte, în timpul şi după stăpânirea austriacă nu-l menţionează oraş sau târg, ci numai ca sat. Situaţia se repetă şi cu alte localităţi din Gorj aşa că vom mai reveni asupra acestui subiect.
