Am un gust amar când mă uit la știri. Nici nu-mi vine să mă mai uit, dar sunt om de presă și această activitate face parte din fișa postului. Așa că mă încarc cu răbdare, după care trec de la o televiziune la alta, fac o medie și aproape că aflu ce se întâmplă. E nevoie de analiză comparativă, pentru că aceeași știre o afli diferit, în funcție de interesul mogulilor și de priceperea jurnaliștilor. Iar ce am constatat în ultimul timp, urmărind știrile, e că România a devenit un amalgam de decizii, amenințări, cercetări și așa mai departe. Mă aștept și eu să-mi bată poliția la ușă, să mă-ntrebe de ce am votat pe liste suplimentare, deși am domiciliul în România. Dar am răspunsul pregătit: „Pentru că pot!”: Mai precis, pentru că s-a spus foarte clar că, dacă nu te afli, în ziua referendumului, în localitatea unde locuiești, poți vota acolo unde te afli, pe listele suplimentare.
Am văzut la televizor, de curând, un bătrânel speriat, care a fost luat la întrebări de ce nu-i seamănă semnătura de pe listele electorale cu cea pe care o face de obicei. Iar bietul om a început să explice că stătea în picioare, nu a avut poziție bună pentru scris și nici nu a avut ochelarii la el. Doamne, ce am ajuns! Să fim luați la rost că nu semnăm mereu la fel. De parc-am fi roboți. Aoleuuu! Ce mă fac? Nici mie nu cred că-mi seamănă semnătura. Pentru că nu mă prea străduiesc, de regulă, din motiv de grabă. Păi, n-au decât să facă expertize grafologice, dacă nu ne cred pe noi, plebea. Pentru că, normal e să-l întrebi pe om dacă s-a aflat într-un anumit loc, într-un anumit context și dacă a semnat, deci își recunoaște semnătura. Nu să-i spui că nu seamănă cu cea făcută la cercetare, deci nu e a lui.
Jenant… În curând, vom fi întrebați de ce respirăm. Am ajuns, în țara noastră, să nu mai avem siguranța pe care ar trebui să ne-o asigure instituțiile statului. Sau cel puțin unele dintre ele. Pentru că, acestea în loc să ne-o asigure, ne-o tulbură. Foarte grav. Acum, nu zic că nu trebuie luați la întrebări borfașii. Dar să strângi cu ușa niște bieți bătrânei, că nu semnează mereu la fel? Deci, să uiți ochelarii de vedere acasă a devenit un delict? Probabil că, dacă cineva ne-ar fi falsificat semnăturile, ar fi reușit mai bine decât noi și în acel caz nu ar fi întrebat nimeni nimic. Cât de jos am ajuns! Cât de supuși suntem! Cât de indiferenți cu ce ni se întâmplă! Ar trebui să facem ceva! Dar ce spun eu? Risc să fiu acuzată de instigare la violență. Doar unii au fost acuzați de „insigar la vot”… Despre instigare la boicotul referendumului nu se pune că a fost. Hmmm… Ce-o fi cu instituțiile statului?
Până una, alta, români, aveți grijă cum semnați. Dacă nu reușiți mereu la fel, s-ar putea să vă coste…