Mai toate sursele financiare apreciază în ultimele zile că leul va continua să se deprecieze până atunci când Curtea Constituţională, aflată între „hăis” şi „cea”, va decide validarea sau, dimpotrivă, invalidarea referendumului din 29 iulie.
După ce a declarat că „cine nu ştie să dialogheze, să plece acasă nu să ne scoată pe noi din casă”, cu ţintă directă la USL şi la referendumul în urma căruia deşi 7,4 milioane de români „l-au trimis acasă” pe Traian Băsescu, în lipsă de cvorum, preşedintele suspendat încă nu şi-a pregătit bocceluţa boicotând referendumul, Mugur Isărescu cel care de peste două decenii se crede îmblânzitorul leului, afirmă răspicat: „Nu pot să spun mai mult pentru că suntem neutri politic (B.N.R. – n.a.), dar trebuie să spunem societăţii româneşti realitatea.”
Care este în fond realitatea domnule Mugur Isărescu? Ştim că leul s-a depreciat cu până la 4,4% de la începutul lunii iulie, din cauza turbulenţelor politice, după ce s-a declanşat procedura de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu. Mai ştim şi că deşi Banca Naţională a României este neutră politic, nu acelaşi lucru îl putem afirma şi despre cel mai longeviv guvernator al său.
Astfel stând lucrurile, leul nu mai este de mult al românilor, ci al lui Mugur Isărescu şi al bunului său plac. Cine şi ce dictează până la urmă deprecierea monedei româneşti? Sunt convins că o serie de „specialişti” în finanţe s-ar grăbi să răspundă, doar că răspunsurile lor vor fi despre factorii teoretici ai deprecierii oricărei monede, asimilând aici şi leul românesc.
Ce cred eu despre cursul Leu – Euro? Diferenţa între moneda românească şi moneda euro este într-adevăr foarte mare. Cursul este însă unul artificial şi fără acoperire deoarece leul se va aprecia doar atunci când salariile din România vor creşte. Cursul reprezintă doar un anumit tip de „reglaj financiar” cu urcuşuri şi coborâşuri de pe urma căruia unii „băieţi deştepţi” ştiu să profite. De pildă, doar Mugur Isărescu ne poate explica despre creşterea subită a Euro în faţa Leului, la doar câteva minute după ce Curtea Constituţională a amânat validarea referendumului, sau despre aprecierea acestuia luni, atunci când a avut loc remanierea unor miniştri ai guvernului Ponta.
Mai ştim că la începutul lui 2010, preşedintele Traian Băsescu i-a conferit lui Mugur Isărescu (de altfel şi un important producător de vinuri) cea mai înaltă distincţie a statului român, Steaua României în grad de Colan, pentru „efortul deosebit depus în vederea elaborării şi implementării politicilor care au asigurat stabilitatea financiară a României”. Cu un an în urmă acelaşi Traian Băsescu l-a avansat pe Mugur Isărescu şi la gradul de colonel al armatei române.
Să nu uităm nici faptul că de 22 de ani Mugur Isărescu este guvernator al Băncii Naţionale a României, poziţie pe care a rămas în ciuda schimbărilor de pe scena politică românească. Puţini ştiu faptul că Mugur Isărescu a fost menţinut pe această poziţie la presiunile unor organisme financiare mondiale, care au ameninţat că îşi retrag împrumuturile acordate României, de fiecare dată când s-a pus problema schimbării din funcţie a lui Isărescu. Ce interese „oculte” îl menţin de peste două decenii în această funcţie pe cel care, întâmplător (sic!), este şi membru de gradul 33 al Francmasoneriei? Întrebarea este desigur una retorică.
