O incursiune sociologică în trecutul istoric al învățământului românesc

 1,507 total views

 A văzut de curând lumina tiparului o lucrare impresionantă intitulată ”COMPENDIU Sociologia Istoriei Legislației Învățământului Românesc(de la 1864 până azi)” semnată de Adrian Gorun și Horațiu Tiberiu Gorun, cadre didactice ale Universității ”Constantin Brâncuși” din Tg-Jiu. Lucrarea a apărut la Editura Universitarea Craiova la finele anului trecut și are peste 1000 de pagini format A4. Lansarea oficială a cărții s-a produs în 19 februarie 2020 cu prilejul inaugurării Centrului de Cercetare ”Constantin Brâncuși” din Târgu-Jiu iar cea mass-media la emisiunea ”EDUcația” realizată de Cornel Șomîcu.

Demersul profesorilor gorjeni-Adran Gorun și Horațiu Tiberiu Gorun- este unul unic la nivel de țară și reunește, sub forma  unei singure lucrări ample, studii și lucrări apărute pe parcursul a aproape un deceniu referitoare la legislația din învățământul românesc, de la 1864 și până azi. În ordine cronologică, este vorba de următoarele volume: ”Studiu sociologic asupra Legii 1/2011. Educația și comunitatea”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2013; ”Fundamente normative ale modernizării învățământului românesc(1864-1918), Editura ProUniversitaria, 2013; ”O perspectivă istorico-sociologică asupra legislației învățământului românesc(De la Marea Unire la decretul nr. 175/2 august 1948), Editura ProUniversitaria, București, 2014; ”Regimul comunist din România și legiferările din educație”, Editura ProUniversitaria, București, 2014; ”O nouă paradigmă a educației? (Construcții normative după 1989)”, Editura ProUniversitaria, București, 2014. Bineînțeles, este vorba de o nouă abordare, o lucrare foarte necesară și utilă în toate bibliotecile publice.

Așa cum subliniam, cartea cuprinde  rezultatele cercetării ştiinţifice întreprinse de autori  de-a lungul mai multor ani în domeniul ştiinţele educaţiei, a istoricului legislației școlare din secolul XIX și până în prezent, cercetare concretizată prin publicarea unor lucrări la edituri şi în reviste prestigioase din ţară şi străinătate. Vorbind despre prof. univ. dr. Adrian Gorun-membru asociat al Academiei Oamenilor de Știință din România-remarcăm faptul că lucrarea este rodul unei experiențe profesionale,  academică şi managerială dobândită în învăţământul preuniversitar şi universitar. Chiar Adrian Gorun mărturisește că  ”în demersul meu, am pornit de la realitatea factuală care indică o criză de identitate a educaţiei actuale, investigând – pentru început – laturi, segmente şi resorturi ale educaţiei, pentru ca apoi să mă concentrez asupra educaţiei formale şi non-formale în ansamblul ei. Studiile privitoare la calitatea educaţiei, acreditarea curriculumului, norme şi valori, etica universitară, controlul formal şi informal al devianţei sociale, piaţa muncii şi piaţa educaţională ş.a. pe care le-am întreprins din perspectivă inter şi multidisciplinară au scos în evidenţă nu doar probleme majore cu care se confruntă educaţia azi, ci şi nevoia abordării ei ca subsistem al sistemului social. O abordare sincronică şi diacronică ce nu poate face abstracţie nici de globalizare şi consecinţele ei, nici de reperele şi resorturile ce definesc identitatea educaţiei naţionale prin raportare la sistemele similare din lume. Vectorii compuşi care mi-au semnalat criza de identitate a educaţiei au fost şocul involutiv al calităţii (inclusiv scăderea alarmantă a motivaţiei învăţării, devalorizarea diplomelor) şi fractura tot mai accentuată dintre şcoală şi comunitate (cu consecinţe majore în devalorizarea capitalului social şi degradarea încrederii în educaţia oferită de şcoli şi universităţi). Dacă aceşti vectori au avut funcţii indicative, refuzul meu de a mă acomoda cu starea de lucruri generatoare de stări de spirit fataliste m-a motivat să aprofundez studiile privitoare la educaţie, apelând la metoda comparativă, căreia i-am ataşat o pronunţată coordonată istorică. Adică nu m-am mulţumit să constat criza de identitate a educaţiei româneşti, formulând simple judecăţi normativ-descriptiviste, ci am căutat cauzele ce au generat această criză, decelându-le în succesiunea lor istorică şi propunând soluţii argumentate ştiinţific, fie prin recursul la istoria fundamentării şi construcţiei identităţii educaţiei noastre (perioada de dinainte de Primul Război Mondial), la istoria dezvoltării acestei identităţi (perioada interbelică), fie prin recursul la realitatea imediată care revendică politici publice eficace şi sustenabile în domeniu. Politici articulate şi fundamentate ştiinţific.”

Pentru cei care vor dori să consulte această lucrare, să spunem că este împărțită în patru părți: Partea I: ”Consolidarea identității educației românești prin legi organice”; Partea a II-a: ” Dezvoltarea (extinderea) identității educației românești”; Partea a III-a: ”O educație a Leviathanului de tip totalitar integral” și Partea a IV-a: ”Construcții normative după decembrie 1989”. Cercetarea profesorilor gorjeni are darul de a limpezi lucrurile într-un domeniu în care la o primă vedere toată lumea se pricepe, doar prin lectură vedem că nu este deloc așa. Neajunsurile pornesc de la capitolul legislație, Adrian Gorun reproșează Legii Educației Naționale din 2011 că ar fi mai slabă decât cea din 1864, dar problemele sunt mult mai complexe care se cer lămurite.

În concluzie, studenți și cadre didactice, cititori cu preocupări în domeniu, toți găsesc în această apariție editorială toate cele necesare abordării unei asemenea problematici.