O diplomație românească în genunchi

Loading

Intrarea României în Uniunea Europeană și NATO sunt cele mai importante realizări diplomatice ale țării noastre  după 1989. Protecția militară NATO ne-a salvat  în fața războiului brutal declanșat de Rusia asupra unui fost satelit sovietic.  Doar că  integrarea în Uniunea Europeană pentru România ne-a arătat că oportunitățile create nu au fost la fel de accesibile ca în cazul altor țări din Europa Răsăriteană, Polonia și Ungaria fiind un exemplu de apărare a intereselor  lor naționale și  de rezistență la deciziile, uneori controversate, luate la Bruxelles. Nu trebuie să ne luăm totdeauna după ce spun sau fac oficialii europeni, e și corupție și poate și alte interese pe care nu le știm,  dar poate le bănuim. Ca să ne dăm seama că lucrurile nu sunt tocmai în regulă la conducerea UE, să ne gândim la maniera netransparentă în care a fost promovată Kovesi la conducerea Parchetului European. Bunăoară, Victor Orban este ”inamicul public” la Bruxelles, în timp ce cancelarul austriac Karl Nehammer își bate joc de noi și de bulgari fără consecințe. Doar că România ar trebui să ia lucrurile bune de la Polonia, Ungaria, Slovacia, care,  în aceste zile,  ne-au dat o lecție de demnitate și de  patriotism. După ce Comisia Europeană a anunțat că nu va prelungi interdicția privind importurile de cereale ucrainiene în cele cinci țări vecine ale Ucrainei din UE, ”mămăligarii” bulgari și români au acceptat cu seninătate o asemenea decizie în timp ce Polonia, Ungaria și Slovacia și-au adăugat măsuri proprii de protecție comercială. Yesmenii din politica românească nu au făcut nimic pentru producătorii români, care și așa sunt afectați major de tranzitul cerealelor ucrainiene prin România. Desigur, niște imbecili din presa românească s-au găsit să catalogheze apărarea intereselor naționale drept ”putinism”, ”război hibrid” și alte prăpastii, doar că nu trebuie să ne luăm după fenta lor. Normal ar fi, cum spune înțelepciunea românească, cămașa națională să fie mai aproape de corp decât haina europeană, adică respectăm regulile comunitare dar nu în dauna celor românești.

Din păcate, uitându-ne la ce oferă politica românească, înțelegem evenimentele cu Justiția, din urmă cu ceva ani. Un Adrian Năstase, un Călin Popescu-Tăriceanu, poate un Crin Antonescu și chiar un Victor Ponta, au fost înlăturați din politică și din acest motiv, o voce distinctă.  Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă, Sorin Grindeanu, Rareș Bogdan  ș.a. nu par din aceeași categorie.

În asemenea circumstanțe, să nu ne mirăm că românii sunt atrași de lideri politici care par să nu aibă probleme la coloana vertebrală!