Nu a cuantificat nimeni cu adevărat cât de mult îi mai interesează pe români viaţa politică, după participarea la alegeri e clar că segmentul de populaţie este unul redus. Din acest motiv dar şi al crizei economice care bântuie lumea şi care s-a văzut că nu sensibilizează clasa politică de la noi, a invoca politica e ca şi cum ai vorbi de funie în casa spânzuratului. Cel puţin deocamdată, scandalul din politică mai face rating dar nu atât de mult ca în anii precedenţi sau cât de mult şi-ar dori pescuitorii în ape tulburi. Cine mizează acum pe scandal s-ar putea să constate că românul iubitor de telenovele vrea linişte şi o viaţă mai bună, circul şi pâinea fiind atribute pentru alte perioade istorice.
Românul simplu constată că de la o zi la alta rămâne cu tot mai puţini bani în buzunar, că întreprinderea la care lucrează navighează sub spectrul falimentului şi e posibil să fie concediat, că de la anul va plăti impozite şi taxe mai mari şi enumerarea noastră ar putea continua. Prăbuşirea economiei este acum un lucru mai mult decât evident iar scenariul cel mai negru, adică încetarea de plăţi a statului, poate deveni oricând o realitate cruntă. Iar Guvernul României, cel care s-a format în actuala configuraţie tocmai pentru salvarea ţării, are nota 1,3 la nivel european pentru programele anticriză. Nu ar fi fost rău ca Ecaterina Andronescu, ministrul Educaţiei, să-i amintească şefului său, premierul Emil Boc, că o asemenea notă înseamnă repetenţie în atât de hulitul învăţământ. Am aflat deja că învăţământul nostru avea performanţe şi în trecut de vreme ce preşedintele Traian Băsescu e un produs de calitate a acestuia.
România este acum ca o familie de la ţară în care membrii ei nu lucrează toată vara sau consumă toate veniturile, a se citi împrumuturile de la FMI şi Banca Mondială, iar apoi se împrumută pentru banii care ajung mai devreme sau mai târziu tot la cârciumă. Ce vor face copiii acelei familii, cu ce vor supravieţui ei? Iată o întrebare care poate fi valabilă şi pentru ţară şi este condiţia în care evoluăm în următoarele luni, individual şi comun. Politicienii au însă cu totul altă agendă şi de aceea ei sunt bogaţi şi au de toate iar amărăştenii nu ştiu cum să-şi drămuiască veniturile de la lună la lună.
Ce ar fi de făcut acum? Cum ar putea românii să o ducă mai bine? Greu de spus de vreme ce nici prin Occident nu prea mai e bine. Rămâne să sperăm că Dumnezeu va avea milă de noi pentru că, conform sondajelor, 70% dintre români numai cred în politică şi politicieni.
