Monografia comunei Baia de Fier (II)

 689 total views

Comuna Baia de Fier este un loc încărcat de istorie şi tradiţie. Încă de timpuriu dorinţa de a cunoaşte faptele strămoşilor, a istoriei locale, a fost materializată prin realizarea de scriituri, sub diferite forme, printre care prezentăm existenţa într-un dosar din anul 1957, păstrat la Serviciul Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale în fondul arhivistic „Primăria comunei Baia de Fier”, a unei „monografii”.

Baia de Fier este o zonă extrem de interesantă deopotrivă pentru localnic şi vizitator
Baia de Fier este o zonă extrem de interesantă deopotrivă pentru localnic şi vizitator

Foarte interesant este modul de prezentare al „trecutului comunei”, istoricul localităţii, care începe din timpuri străvechi, aşa cum au demonstrat de-a lungul timpului numeroasele cercetări arheologice, realizate de specialiştii de la Academia Română în „Peştera Muierilor”, unde se pare că au fost găsite urme ale paleoliticului mijlociu.

Descoperiri de 40 000 de ani

„Cercetările au scos la iveală existenţa omului neantrop pe aceste meleaguri, a cărui existenţă este socotită ca fiind cu 40000 de ani în urmă. S-a găsit, de asemenea, în această peşteră, oseminte de animale deluvice/urs speleus/hiena de peşteră, etc/ precum şi silexuri şi bucăţi de vase de lut.
De la Daci, locuitorii comunei Baia de Fier, au moştenit portul şi obiceiurile, precum şi o armă ciobănească de origine tracică numită „Rimf”.
Cotropirea romană a atins şi ea aceste meleaguri de care ce istoria înregistrează ca din timpul stăpînirii romane datează exploatarea fierului şi numele comunei, Baia de Fier.”
În zăvoiul Galbenului, în vatra satului, la sud de biserică, a fost un cimitir vechi, probabil al romanilor, de unde a fost adusă la biserică o piatră funerară romană şi s-a aşezat la poarta ogrăzii bisericii ca un fel de prag. În prezent această piatră se află depusă la Muzeul din Tg-Jiu, considerată ca silex. Din cauză că a stat expusă tuturor intemperiilor nici o literă nu se mai cunoaşte pe ea.

Mărturii medievale

Despre Baia de Fier avem ştiinţă de pe la 1550, cînd Mircea Vodă, fiul lui Radu Vodă, confirma lui Ştefan, diacul, şi altora dreptul de stăpînire peste părţile de moşie ale lui Radu din Baia şi ale socrului său Duma, din Baia, Alun şi Polovragi.
Mai înainte chiar de această dată un hrisov spune că, la 9 martie 1502, Radu Vodă confirma lui jupîn Radu şi fratelui său, jupîn Pătru, stăpînire în mai multe sate printre care şi Baia de Fier.
Pe la începutul secolului al XVI-lea a venit un oare care Cazan Spătaru, din Argeş, în Gorj şi, probabil, a venit în Baia de Fier de care pe la 1587, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, fiul lui Cazan, pe nume tot Cazan, murise şi, soţia acestuia, Catalina, a schimbat moşia sa din Suici cu cea din Baia, Ciuperceni şi Alun.
Tot în 1587, la 18 noiembrie, un alt hrisov vorbeşte despre faptul că Mihnea Vodă confirmă lui Calotă, mare sluger, şi lui Gheorghe, logofăt, cu fiii lor, stăpînire peste oamenii şi moşiile lor din mai multe comune din Vîlcea şi Gorj, printre care Baia de Fier, pentru că au jefuit banul Dobromir cînd a voit să treacă munţii în Ungaria.
Acest eveniment prezintă o deosebită importanţă pentru istoria comunei Baia de Fier fiindcă, începînd cu această dată, locuitorii din comuna Baia de Fier îşi pierd libertatea şi sunt transformaţi din moşneni în vecini/iobagi/.
La 27 februarie 1611, Radu Vodă Basarab confirma lui Preda, mare sluger, stăpînire peste jumătate din averea lui Cazan din Baia de Fier, Ciuperceni şi Alun, dacă acesta nu-i va plăti datoria de 60000 de aspri într-un an.
Un alt hrisov pomeneşte că, la 20 martie 1643, Matei Basarab, confirma lui Stanliu Baiasu şi lui Stan, fiul lui Petru, stăpînire peste două funii de moşie din Baia d Fier şi o funie din Ciuperceni, partea moşului său Pătru, comisul, şi a lui Cazan, spătarul, fratele acestuia, moşia de moştenire.
La 2 decembrie 1637, Dumitru Băiaşu, din Baia de Fier, vinde logofătului Danciu, o cincime dintr-o jumătate din funie mare, tot în Baia de Fier, cu vad de moară, fără rumîni, cu vie, drept 2120 bani gata iar Stan cu fratele său Laudat i-a vîndut un rumîn cu 2000 bani gata. Acest document arată relaţiile feudale în comuna Baia de Fier în prima jumătate a secolului al XVII-lea.
La 20 martie 1644, Matei Vodă trimite în Baia de Fier pe Danciu Mădărescu şi Stanciu Armaşul din Otesani, ca să cerceteze şi să afle situaţia lui Vladu Bîrsescu, dacă este fiul lui Patru, comisul, sau al lui Cazan, spătarul.
În timpul domniilor lui Matei Basarab şi Vasile Lupu erau foarte frecvente ruminirile de bună voie, adică acel fenomen social cînd moşnenii erau obligaţi să-şi vîndă pămînturile boierilor şi astfel ei îşi pierdeau libertatea devenind dependenţi. Acest fenomen s-a petrecut şi în Baia de Fier. Un document vorbeşte că, la 4 august 1654, Constantin Vodă porunceşte lui Filip, postenicul, din Baia de Fier şi părtaşilor lui de moşie, care vînduseră părţile lor de moşie răposatului Matei Vodă Basarab, ca să vină la divan cu banii ce primiseră de oare ce Matei Voievod luase şi moşia lui Danciu Pîrăianu, mare sluger, aruncîndu-i banii fără voie.(Va continua)

Cristina Vasiloiu