Pe marginea prăpastiei

 262 total views

Cornel ŞomâcuGorjul trece prin cele mai grele momente din ultimul sfert de veac datorită politicienilor trădători şi a managementului corporatist. Se adaugă şi complicitatea unor sindicate din CEO care nu lucrează, de mulţi ani, decât în interesul unor lideri pe care nu i-a dat niciodată inteligenţa afară din casă. Stau şi mă întreb de ce este salarizat de sindicate un Constantin Mitrescu, “baron” sindical în adevăratul sens al cuvântului, care a spus zilele trecute cu subiect şi predicat că nu îl interesează soarta întreprinderii unde lucrează? E drept că gura păcătosului adevăr grăieşte, dovadă că sindicatele miniere au pendulat mereu în funcţie de guvernare şi nu au avut treabă cu soarta membrilor, dar parcă şi imbecilitatea ar trebui să aibă nişte limite!
La acest moment, cu excepţia protestului extrem al unor lideri de sindicat, gorjenii nu par prea afectaţi de faptul că ne aflăm pe marginea prăpastiei. De la angajaţii CEO care nu par conştienţi că în câteva luni vor fi trimişi acasă cu miile, la cetăţeni simpli care nu realizează că destrămarea mineritului şi energiei pe cărbune ne condamnă la înfometare, gorjenii par anesteziaţi de gargara tehnocrată care învârte nişte vorbe goale fără cap şi coadă. Trebuie să realizăm că managerul Ciubotărică are “meritul” ca după cel mai bun an din istoria CEO-a se vedea activitatea energetică-să scoată cele mai mari pierderi din trecutul companiei. Nu trebuie să fii contabil ca să realizezi că nu poţi să contabilizezi la pierderi datoriile celor de la Govora şi producţia care ai fi făcut-o tu dacă păstrai Berbeştiul în condiţiile în care există acte care prevăd altceva.
Cu atât mai de condamnat este atitudinea partidelor politice locale care au mai multe probleme, nu doar că nu au făcut nimic 25 de ani pentru crearea unor alternative economice în Gorj dar nu sunt în stare să păstreze această activitate economică în judeţul nostru. Până la urmă, faptul că nu a căzut “şandramaua” s-a datorat lui Victor Ponta, cu experienţa nefericită Laurenţiu Ciurel, guvernare asumată de PSD. Acum, PSD este atât de “coerent” încât aşteaptă să facă alţii ceva pentru păstrarea sediului până se decide organizarea unui miting serios. La PNL Gorj situaţia este şi mai dezastruoasă, fără specialişti şi lipsit de sprijinul colegilor, lui Dan Vâlceanu nu i-a mai rămas decât greva foamei deşi face parte dintr-un partid, care la fel ca PSD-ul, l-ar putea trimite în…lume pe un ministru de toată jena care a venit noaptea prin Gorj ca să ne spună nimic. Îşi închipuie domnii Vâlceanu, Barbu, Călinoiu şi Cârciumaru că lumea îi va cauţiona din nou cu votul după pierderea sediului CEO şi amputarea acestei companii?