Una dintre definițiile recente ale manipulării arată cât este aceasta de nocivă pentru cel care nu-și dă seama că e manipulat. Ea este numită acea ’’acțiune de a determina un actor social (persoană, grup, colectivitate) să gândească și să acţioneze într-un mod compatibil cu interesele iniţiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune care distorsionează intenţionat adevărul, lăsând însă impresia libertăţii de gândire şi de decizie. Spre deosebire de influenţa de tipul convingerii raţionale, prin manipulare nu se urmăreşte înţelegerea mai corectă şi mai profundă a situaţiei, ci inocularea unei înţelegeri convenabile, recurgându-se atât la inducerea în eroare cu argumente falsificate, cât şi la apelul la palierele non-raţionale. Intenţiile reale ale celui care transmite mesajul rămân insesizabile primitorului acestuia’’.
Iată, deci, ce este manipularea. Cu alte cuvinte, când cineva încearcă să te convingă să faci ceva care e în avantajul lui, dar făcându-te să crezi că tu ești cel care va avea de câștigat și că el nu are nici un interes. Și nu vorbim doar de mărunțișuri. În China, în trecut, a fost falimentată o bancă doar prin răspândirea de zvonuri că ea va da faliment. Oamenii care aveau depozite și au auzit respectivul zvon, ce venea din toate părțile, și-au retras economiile pentru a le pune la adăpost, iar banca a fost decapitalizată și a murit. Bineînțeles a câștigat concurența, care lansase zvonul, pentru că deponenții s-au îndreptat spre ea, iar oamenii și-au pierdut timpul pe la bănci și au tremurat de frică pentru banii lor.
E adevărat că nu e foarte ușor să manipulezi, dar nici greu. Iar asta depinde atât de gradul de inteligență al celui asupra căruia se încearcă manipularea, cât și de iscusința celui care acționează. Oricum, în momentul în care cineva se străduiește să te convingă să faci ceva, încercând să te asigure că e în interesul tău, sau chiar al societății, trebuie să-i ceri argumente. Aici poți merge pe prezumpția de vinovăție, aceea că cel din fața ta nu și-ar pierde timpul lui prețios ca să te convingă să faci ceva, dacă n-ar avea un interes. Iar dacă nu deduci care e treaba, e bine să te informezi din diverse surse ca să înțelegi care e implicarea lui, sau, pur și simplu, să-l întrebi direct. E drept că nu s-a străduit atât să te prostească pentru ca, apoi, să devină sincer. Dar, poate, prins cu mâța-n sac, s-ar putea să cedeze.
Cel mai corect din partea cuiva care are un interes este să vină și să-ți spună, oferindu-ți și ție un câștig, nu neapărat de ordin material. Dacă vei considera că merită deranjul, atunci acționează! Dacă nu, nu! De exemplu, voluntarii. Participă la proiecte fără să fie remunerați, în timp ce alte persoane din proiect sunt plătite. Ei trebuie să analizeze ce câștigă, totuși, ca să știe dacă are rost să se implice. Nimeni nu face voluntariat de amorul artei, asta-i clar. Dar dacă, analizând proiectul și organizația care implementează, constată că are ocazia să beneficieze de dezvoltare personală, care să-i folosească mai târziu pentru găsirea unui loc de muncă, atunci da. În alte țări, voluntariatul este considerat practică în câmpul muncii. Ba chiar se fac foi de pontaj, se dau adeverințe, iar când un tânăr merge să caute o slujbă poate dovedi că a lucrat, chiar dacă n-a fost plătit.
Dar, să revenim la manipulare. Cea mai crasă e cea făcută de politicienii care promit poporului marea cu sarea, ca să îi aleagă, după care, ajunși la putere uită tot ce au promis și folosesc puterea în interesul lor și al grupului din care fac parte. Iar dacă cineva îi trage la răspundere, spun că au fost declarații politice făcute în campanie electorală, pentru care nu trebuie să răspundă în fața legii. Nu. Adevărul e că e pură manipulare…
