Apărute mai întâi ca declaraţii de presă, măsurile de securitate ale MECTS privind Bacalaureatul din acest an riscă să nu îşi atingă scopul, adică un examen corect. Din momentul când tu anunţi ”mascaţi” la examen şi camere video în fiecare sală de examen, lucruri care nu sunt prevăzute în nici un act normativ privind organizarea Bacalaureatului, recunoşti că ai o problemă în sistem. Dar a arunca o anatemă asupra întregului personal din învăţământ, al elevilor care dau acest examen în anul de graţie 2011 este cel puţin o tentativă periculoasă, MECTS riscă să îşi pună în cap poate un milion de părinţi, elevi şi cadre didactice. Dacă ar fi vorba doar de prevenirea unor fraude nu credem că ar fi cineva împotrivă, dar din câte se pare intenţia nedeclarată este de a lovi în învăţământul superior prin promovarea a cât mai puţini elevi la examenul de maturitate.
În ultimii ani, învăţământul românesc a scăzut mult ca prestaţie şi rezultate. A contribuit la acest lucru o serie de factori pe care nu ne propunem să îi detaliem aici, de la salarizare proastă la ”bulibăşirea” fără precedent a programelor şi manualelor. Legea recent aprobată este o mare necunoscută de vreme ce ”metodologiile” care trebuiau să intre în dezbatere în luna mai nu au apărut până în prezent. Decapitarea învăţământului superior românesc prin alungarea profesorilor universitari la 65 de ani şi promovarea unor universitari la apelul de seară ar culmina cu studenţi mai puţin numeroşi şi universităţi mai puţine. Dacă vor aduce aceste schimbări şi o mai mare performanţă în învăţământul superior rămâne de discutat, la acest moment ele par mai degrabă măsuri de pedepsire a sistemului universitar, vinovat-e adevărat-de multe rele din societatea contemporană actuală. Învăţământul superior românesc avea nevoie de sânge proaspăt dar a renunţa dintr-o dată la o elită nu este deloc cel mai bun lucru care i se putea întâmpla. Vom renunţa la academicieni că aşa vrea unul sau altul vremelnic instalat politic în fruntea unui Minister?
Aici credem că se pune şi problema ministrului Funeriu, mereu pe lista de remaniere şi mereu salvat de un serviciu pe care l-a făcut la un moment dat preşedintelui, vă mai aduceţi aminte de viteza mâinii? Ministrul nu este acceptat de sistem şi, de aici, problemele care se prelungesc poate prea mult în lumea şcolii. Principalul partid de guvernământ a avut şi are oameni cu expertiză deosebită care ar putea să evite să ”calce în străchini” cu fiecare ocazie. Una e să faci reformă, adică o schimbare importantă şi benefică, şi nu acelaşi lucru e să promovezi o lege în procedură de urgenţă iar apoi să o amâni la aplicare că nu e gata. Sunt prea multe bâlbâieli în sistem şi acest lucru ne costă al naibii de mult, cel puţin în ultimele decenii.
Nu suspectăm pe guvernanţii actuali că nu ar vrea binele învăţământului românesc, în afara unui jurământ sunt suficiente lucruri care ne arată că cel puţin scopul e lăudabil, dar nu putem să nu ne gândim că există o teorie globalistă care spune că pentru a conduce mulţimile e nevoie ca acestea să aibă cât mai puţină cultură. Din nefericire, voluntar sau nu, noi aplicăm în practică această teorie!
