Să urci pieptiş până-n grinda muntelui, să prinzi cu mâna talpa cerului şi să te-nveleşti cu năframa lui albastră şi pură! Să asculţi de-aproape suspinul apei zvârlite peste prispa cascadei! Ce clipă rară! Urmezi apoi şopotul argintiu al firului de viaţă şi lumină, până la desprinderea lui din strânsorile adâncurilor, şi-ţi umezeşti pleoapele, ca de la ochi la ochi, cu lacrimi celeste, tămăduitoare. Dintre deschideri misterioase, de stâncă sură ori scăpat din piepturi dantelate cu lujeri de iarbă verde, izvorul zâmbeşte discret soarelui în inedita sa naştere. În surâsul şi răcoarea şuvoiului cules în căuşul palmelor parcă simţi ceva din zvâcnetul înmuguririi vieţii, o preumblare demiurgică a apei ca minune a existenţei, prelinsă printre degetele palmei, mângâindu-ţi grindul gleznelor, alintându-ţi trupul, răcorindu-ţi sufletul.
Cum ar fi lumea fără strălucirea izvoarelor? Tăcere poate şi deşertăciune, nici urmă de ceva, nimic şi iar nimic.
Să cauţi mereu cântecul izvoarelor! Pe plaiuri sau mai sus, în piatra munţilor, mai aproape de freamătul norilor, în miezul fulgului de nea sau în ropotul ploilor. Şi-apoi şuvoaie şi iar şuvoaie! Susur şi murmur mai la vale! Şi râuri, multe râuri! Şi Jiu, şi Olt, şi Cerna, şi Motru, şi Dunăre, şi mare, şi lume, şi viaţă, numai viaţă! Câte lasă peste zare acest miraculos dar al naturii, de care se leagă ivirea de viaţă. Izvorul – ce minune! El împânzeşte pământul cu cea mai de preţ bogăţie, apa. Prin ea se-mbracă muntele cu brazi. Mergi de le prinde în pieptul tău respirarea binefăcătoare! E nemaipomenit de crud şi-atât de primitor aerul pădurilor. Să-l preţuim cum se cere, cumsecade! Prin sufletul apei se fericeşte plaiul cu flori. Să avem grijă de farmecul lui! Prin trup de râu se-ntemeiază viaţa! Să nu tulburăm liniştea peştilor, să ocrotim tot ce vieţuieşte în freamăt de ape! Prin răsăriri de ape se împlinesc livezile, se-adună rodul în ram şi mulţumirea în inima omului, prin sufletul ploilor cresc şi se-nmulţesc recoltele câmpurilor bogate. Prin botezul apei creşte pâinea noastră!
Apa este viaţă şi numai viaţă!
Ce-ar fi Terra, fără apă? Nu-i greu de imaginat. Pustiu şi praf, şi piatră! Necuvântare şi-ncremenire!
Priveşte firul ierbii, Omule Bun, şi-ţi linişteşte pasul! Înclină-ţi trupul în vălul izvorului şi potoleşte-i dorul de soare şi lumină! Păstrează-i cristalină privirea şi-ndepărtează cât poţi duhurile rele ale arşiţei, năpăstuitoare şi neîndurătoare! Ascultă glasul pădurilor şi lasă-le nestins vuietul nepieritor, strălucitor şi-mbietor – spectacolul vieţii, păstrează-le ascunsă virginitatea! Admiră zborul şi umple cu triluri de păsări luminişurile! Ascultă glasul cerbilor, cată spre culmi vreun salt de ciută şi intră prin rămurişuri, să vezi de-i sănătos făgetul! Te minunezi de zbenghiul păstrăvilor în bulboane şi simţi că-n vaduri râul nu se vaită! Trezeşte-te-n poiene, apropie-ţi miresmele, mângâie cu geana zâmbetul florilor, îmbrăţişează culmile pictate în fragede culori şi-ascultă cântecul năvalnic al gâzelor!
Priveşte insistent ochiul fântânii şi vezi de-i cerul pe acolo, pe vatra de pietriş a satului! Roagă-te Domnului să scuture la vreme oceanele de nori, să-ndepărteze gândul rău al secetei, să ai iarăşi lângă casă, în îndestulare, apa! Du-te pe-ntinderea câmpurilor şi mângâie creştetul spicului, scaldă soarele în asfinţitul roşului de mac şi-ntoarce-ţi paşii spre vadul râului scânteietor printre plete de sălcii şi miresme de vară! Urcă-ţi gândul până-n frunţi de Carpaţi, cerându-le îngăduinţă ca nu cumva să-şi închidă vanele ramurilor de râuri şi izvoare! Roagă-ţi mereu munţii să rămână veşnic verzi şi să-ţi sărute fiinţa cu lacrimi de izvoare!
Căutaţi, prieteni buni, în taina gândului şi nu rătăciţi grija pentru limpezirea cerului! Pentru puritatea aerului şi strălucirea apelor! Nu aş vrea niciodată să vină vremea când, într-o neaşteptată disperare, să fim nevoiţi a alege între licărul aurului şi strălucirea izvorului curat. Sigur, atunci vom alege izvorul! Pentru că apa este mai preţioasă decât tot aurul din lume! Valoarea ei este incomensurabilă! Apa este viaţă şi numai viaţă! Preţuiţi-o şi păstraţi-o, oameni buni!
