În această perioadă, în foarte multe şcoli din ţară are loc aşa-zisa evaluare a cadrelor didactice pentru încadrarea pentru anul şcolar viitor. Este un tip de evaluare depăşit deoarece nu pune accentul pe activitatea cadrului didactic de la clasă ci pe hârtiile pe care acesta le-a putut strânge pe la diverse manifestări cu caracter extraşcolar. Dacă ai bani şi timp, poţi ajunge dintr-un cadru didactic de duzină o „somitate” cu cărţi publicate, gradaţie de merit şi membru în diverse „comiţii şi comitete”, dacă şi politicul te slujeşte măcar la o deschidere de uşă.
Ne întrebăm de ce învăţământul românesc a luat-o la vale atât timp cât dascălii mai în vârstă dar cu o diplomă obţinută în vremuri când aceasta mai însemna ceva se văd alungaţi de la catedră din lipsă de dosar. Oamenii aceştia, cei care şi-au încununat o carieră cu generaţii întregi de elevi foarte bine pregătiţi, nu reuşesc să mai ţină pasul cu tinerii care au „dosar”, adică nenumărate adeverinţe şi diplome care nu reprezintă practic nimic, sau în cel mai bun caz un efort financiar al cadrului didactic sau al părinţilor elevilor. Totul este o afacere pe seama căreia unele firme trăiesc nemaipomenit de bine iar rezultatele cadrelor didactice sunt măsluite.
Dar poate cea mai supărătoare situaţie o întâlnim în domeniul publicaţiilor, bunăoară învăţătorii gorjeni publicând la greu monografii, ghiduri şi alte cărţi „ştiinţifice” care nu respectă nici o regulă. Cărţile respective, dacă poate fi numită aşa o asemenea maculatură, sunt publicate cu bani puţini şi tiraje confidenţiale pe la Severin sau Piteşti. Acestea au doar rolul de a da puncte celor care au investit nişte bani şi, dacă ai curiozitatea să parcurgi un asemenea text, îţi dai seama că nu l-a citit nici autorul. Aceşti „oameni de ştiinţă” le predau acum prichindeilor de la clasele primare, pentru că acolo fenomenul a atins proporţii de masă. Autorităţile învăţământului recunosc fenomenul dar nu fac nimic să îl limiteze măcar, eradicarea fiind practic imposibilă.
Asistăm la o prostire pe faţă a opiniei publice asupra competenţelor sporite ale cadrelor didactice contemporane, nimic mai fals de vreme ce în şcoli avem tot mai mulţi absolvenţi de universităţi particulare unde contează decât achitarea taxelor. Că vrem sau nu să recunoaştem, calitatea cadrelor didactice a scăzut în ultimii ani, elevii învaţă tot mai puţin iar şcoala este cel mult un mod de socializare. Ministrul Daniel Funeriu are foarte multe de făcut ca să salveze acest sistem de colaps pentru că premisele sunt dintre cele mai nefavorabile. Pe lângă o criză de sistem, una legislativă deoarece actuala lege este depăşită de realităţile înconjurătoare, avem şi o criză economică care presupune alte baze economice de funcţionare pentru care nu suntem pregătiţi. Dacă cineva mai avea dubii, să spunem că avem de-a face cu cel mai dificil sector de gestionat din actualul guvern.
