Aşezaţi sub umbrela voturilor pe care le-au primit, mai mult sau mai puţin corect, uneori prin manipulări ieftine, alteori direct prin fraudă, există aleşi locali, judeţeni sau chiar parlamentari care-şi permit să dea cu tifla tuturor, pe motiv că nu pot fi demişi, ei fiind „aleşii poporului”. Aşa a făcut unul dintre ei, râzând în nas tuturor şi cerând cu neruşinare şpăgi, că doar n-o să rămână cu gaură-n buget, după ce a cheltuit sute de milioane, ca să cumpere voturi. Acum, însă, dacă nu a aflat încă, nu mai e mult până îi va fi adus la cunoştinţă, de către Direcţia Naţională Anticorupţie, că e cercetat pentru luare de mită. De unde mită? De la oamenii de afaceri care au câştigat lucrări din bani publici şi le-au făcut pe măsura bugetului, după ce au dat la o parte şpaga dăruită alesului, iar acum s-a constatat că nu prea corespund cerinţelor. Atenţie! Nu pot da nume, deocamdată, ca să nu încurc ancheta, dar pentru a restrânge „cercul suspecţilor” vă anunţ că nu este vorba de un primar. Ei, e adevărat că mai rămân o grămadă de aleşi care pot fi în cauză: consilieri locali, consilieri judeţeni, parlamentari. Nu că n-ar putea exista şi primari care să aibă aceeaşi meteahnă. Nu că n-aş ştii din care categorie face parte alesul cu pricina. Îl ştiu, chiar, pe nume. Revin, însă şi arăt că nu vreau să încurc ancheta, iar, în plus, îmi face plăcere să-i ştiu tremurând de frică pe toţi cei care au făcut aşa ceva. Oricum, pe toţi cei care luaţi şpagă, vă anunţ, dacă nu ştiaţi, că mulţi dintre cei care sunt nevoiţi să vă dea îşi mai iau şi nişte măsuri de siguranţă, ca să nu se trezească cu voi că le luaţi şi pielea de pe ei. Nu de alta, dar parcă e păcat ca ei să muncească şi voi să le luaţi câştigul. De asemenea, e păcat ca voi să le luaţi pielea de pe ei, iar ei, ca să-şi acopere pierderea, să lase reţelele de apă fără apă, drumurile cu gropi, sau şcolile cu WC-urile nefuncţionale. Iar exemplele pot contiuna… E drept că, dacă DNA-ul reuşeşte să probeze mitele, ceea ce e destul de greu, pentru că şpăgarii sunt unşi cu toate alifiile, mai trebuie să se ajungă şi la o condamnare, ceea ce înseamnă judecători, care sunt şi ei oameni.
