Ce învățăm de la maghiari?

Loading

La finele săptămânii trecute, maghiarii au dat o nouă lecție de demnitate și de apărare a intereselor lor naționale și au votat, pentru a treia oară consecutiv,  un partid naționalist condus de Orban-ul lor. Cât a fost de înfierat Viktor Orban prin cancelariile din Vest, cât a fost el de atacat de rețeaua transnațională a lui Soros, maghiarii au votat cu o largă majoritate politica propusă de acesta. Pentru noi românii este o veste rea, naționalismul maghiar va cunoaște noi valențe în timp ce statul român este tot mai incapabil de a da răspunsuri ferme în Ardeal. Românii însă, ca nație,  ar avea de învățat de la maghiari!

Pentru cei care vor fi tentați să meargă doar pe ideea că naționalismul maghiar se bazează pe nostalgiile imperiale, în fapt a trecut doar un secol de la dispariția monarhiei bicefale austro-ungare, răspunsul e foarte simplu, maghiarii au ajuns mult mai devreme în Europa ca noi în era postcomunistă și știu umilințele pe care le-au îndurat. Orban e un lider politic care se înțelege bine și cu Estul, Putin este aliatul său și de aici vin hidrocarburile ieftine, și cu americanii, ca să ne aducem aminte pe cine a vizitat Trump la începutul mandatului său. Este criticat la Bruxelles dar ce mai contează, Uniunea Europeană este -spune Orban-la Varșovia, Budapesta și București. Liderul maghiar ne recunoaște locul în Europa, clasa noastră politică se ploconește încă în fața Bruxellului cu rezultate dintre cele mai negative. Pentru că, spre deosebire de unguri, noi suntem scuipați și înjurați de ai noștri cum ar fi Macovei și Preda, ca să vorbim de cei mai toxici europarlamentari. Ne ducem cu căciula în mâna pe la porți străine și abandonăm interesele țării pe un zâmbet frumos și o bătaie pe umăr.

Lecția maghiară ar trebui să fie în primul rând cea de demnitate iar apoi cea de apărare a bunurilor și valorilor naționale. Adică instituțiile gen DNA și conducători gen Kovesi să nu poată ocoli la nesfârșit pe cei care dau mită, atunci când nu sunt români, să fie o Justiție egală pentru toți. Iar în momentul când un străin sau o instituție externă te laudă să îți pui imediat întrebarea ce se ascunde în spatele unui asemenea gest. Să realizezi ca popor că, deocamdată, integrarea europeană nu ne-a adus decât dreptul de a fi pentru Vest forță de muncă ieftină și calificată! Când toate acestea fi-vor înțelese, abia atunci să ne comparăm cu polonezii și ungurii, națiile care au spus nu umilinței europene și au avut doar de câștigat. Dar și ungurii, și polonezii, nu avut ”cozi de topor” sau ong-uri finanțate din afara țării pentru a face lucruri mai mult sau mai puțțin transparente în România.

Locul românilor este în Europa dar tot acolo trebuie să fie și țara lor.  România are dreptul la dezvoltare dar nu prin impuneri, mai mult sau mai puțin oculte, de la Bruxelles. Uniunea Europeană nu ne poate dicta în Justiție, a se vedea umilința MCV-ului despre care procurorii și judecătorii nației nu zic nimic, în Economie și mai ales în Politică. Atunci când liderii politici europeni o fac și nu primesc replica cuvenită trebuie să ne gândim să-i schimbăm pe ai noștri. Dar ca liderii de la București să fie respectați ei trebuie să își facă datoria, atunci când funcționari de rang înalt au încălcat legea și drepturile omului(celebrele protocoale) ei trebuie demiși și deferiți Justiției. Nu e permis într-o țară din Uniunea Europeană să se constate grave încălcări ale Drepturilor Omului, abuzuri incalificabile ale oamenilor legii și să nu se întâmple nimic. Dacă ești om politic și mai vrei și o carieră europeană la Bruxelles asta ar trebui să fie testul decisiv!

Din păcate, mă tem că și de data asta nu vom învăța nimic!