Anul 1864 poate fi considerat ,fără a exagera , anul în care începe pe deplin modernizarea tânărului stat român ce se constituise în anul 1859.Actul de la 1859 a reprezentat unul din momentele în care Marile Puteri sunt puse în faţa faptului împlinit de către cele două ţări româneşti prin alegerea aceluiaşi domnitor şi în Moldova şi în Ţara Românească în persoana lui Alexandru I.Cuza.
Reprezentant al generaţiei paşoptiste care îşi exprimase clar dorinţa de modernizare a societăţii româneşti, Al.I.Cuza a încercat din postura de domnitor al Principatelor Române să înfăptuiască o parte din reformele ce fuseseră prezente în programele revoluţiei de la 1848.
Despre reforma administrativă
Trebuie menţionat că numirea în fruntea guvernului a lui Mihail Kogălniceanu, la 11 octombrie 1863 a fost un pas nou pe calea realizării celor mai importante reforme,deoarece relaţiile dintre cei doi erau bazate pe aceleaşi principii liberale şi aceleaşi convingeri politice. Înaintea trimiterii proiectului legii rurale, în martie 1864 au fost promulgate două legi importante pentru administraţia locală:Legea comunală şi Legea pentru înfiinţarea Consiliilor judeţene.
Legea comunală a instituit comuna ca persoană juridică. Legiuitorul a stabilit ca o comună să nu numere mai puţin de 100 de familii sau 500 de locuitori(art.4).Venitul fiecărei comune varia în funcţie de puterea economică a sătenilor. Îndată după aplicarea acestei legi s-a constatat că numărul de 100 de familii, cerut pentru constituirea unei comune, nu era suficient pentru a asigura veniturile necesare comunei pentru ca aceasta să susţină diferitele instituţii şi activităţi comunale. Astfel I.E .Florescu a alcătuit un nou proiect de lege comunală prin care ridica numărul de familii ce puteau alcătui o comună la 300, dar nu s-a aplicat acest proiect de lege.
Înainte de 1864 erau aproximativ 8000 de sate din care după legea din 1864 s-au constituit 2900 de comune, fără ca legiuitorul să se mai ocupe de soarta satelor care nu erau reşedinţe de comune şi care avuseseră înainte propriile organisme administrative. După adoptarea legii din 1864, apărând comuna cu organele ei primarul şi consiliul comunal a dispărut sfatul sătesc,organ ce a funcţionat până atunci.
Conform legii comunale din 1864, în judeţul Gorj s-au constituit 154 de comune urbane şi rurale cuprinse în cele 6 plăşi şi plaiuri:plaiul Novaci,plaiul Vulcan,plasa Jiu,plasa Amaradiei,plasa Gilort şi plasa Ocolul. Acestea cuprindeau 303 sate.
Necesitatea unei noi legi comunale a fost sesizată şi de primarul oraşului Târgu-Jiu,Vasile Lascăr,care arăta că un mare neajuns al legii din 1864 a fost desfiinţarea vechii organizări a satelor. În concepţia sa, satul trebuia organizat”potrivit împrejurărilor şi cerinţelor de azi”cu sfatul şi delegatul lui deosebit. V.Lascăr avea convingerea că satele erau toate centrele de populaţie care numără cel puţin 100 de suflete.
O problemă a fost şi nivelul de pregătire al primarilor,foarte mulţi neştiind să scrie şi să citească. În anul 1870 prefectul judeţului Gorj, printr-un raport înaintat ministrului de interne se plângea că sunt în judeţ mulţi primari care nu “ştiu scrie şi ceti”.Fiind puşi să trimită rapoarte despre ştiutorii de carte,primarii treceau mai mulţi,inclusiv dintre ei ,cei care nu ştiau să scrie şi să citească. O situaţie care să evidenţieze nivelul de pregătire al primarilor datează din 1886 când Ministerul de Interne a cerut date clare. Din acestea rezultă că în toată ţara, dintr-un număr de 2950 de primari,1025 erau analfabeţi. În listele înaintate ministerului mulţi s-au trecut ştiutori de carte,chiar dacă situaţia era alta. Este şi cazul judeţului Gorj unde din 125 primari, analfabeţi erau doar 36.
Apariţia Consiliului Judeţean
Legea pentru înfiinţarea Consiliilor judeţene din martie 1864 arăta că în fiecare judeţ se statorniceşte un Consiliu care se adună periodic şi reprezintă interesele locale colective şi economice ale judeţului. Se stabilea, totodată, că fiecare plasă sau ocol trimitea câte 2 membrii în consiliul judeţean.
Târgul-Jiul după legea comunală era cuprins între localităţile ce făceau parte din plasa Ocolu, având 544 de case şi 657 de familii. Preşedintele Consiliului Judeţean se alegea conform art.3 din lege, dintre membrii Consiliului şi comisar al guvernului pe lângă consiliu este prefectul judeţului.
În toamna anului 1864 s-a convocat prima sesiune din viaţa consiliilor judeţene. Consiliul Judeţean Gorj de la a cărei primă şedinţă s-a păstrat Protocolul nr.1 al şedinţei de lucru din 26 octombrie 1864, şi-a început lucrările cu un tedium ţinut în catedrala Sf.Împăraţi,după care au urmat procedurile organizatorice sub preşedinţia prefectului judeţului ,asistat de doi secretari. Într-o primă etapă s-a verificat actele celor învestiţi cu titlul de consilieri judeţeni şi găsindu-se în regulă, au fost proclamaţi de consilieri ai judeţului Gorj următorii:Gen.Christian Tell, Ioan Broşteanu, Dobre Ionescu, Constandin Moscu, Matei Păun, Ioan Roibu, Alexandru Broşteanu, Ioan Drăgoescu, Constandin Ioan , Zamfir Părăianu, Nicolae Popovici, Constandin Săvoiu. Ca supleanţi au fost învestiţi următorii:Cornelie Bălăcescu, Theodor Săulescu, Anastasie Viscopoleanu, Constandin Brătuianu, Constandin Gărdescu, Constandin Dănescu.
După aceasta s-a depus jurământul în faţa prefectului de fiecare ,iar apoi prefectul a rostit un discurs,proclamând, în numele Măriei Sale Domnitorului, deschise în sesiune extraordinară şedinţele consiliului judeţean. A răspuns cu un discurs dl.Zamfir Părăianu.
S-a trecut apoi la alegerea unui preşedinte, a unui vicepreşedinte şi a doi secretari pentru formarea biroului acestei sesiuni, obţinându-se următorul rezultat:Dl.Zamfir Părăianu, preşedinte al consiliului; Constandin Moscu, vicepreşedinte; Ioan Broşteanu şi Constandin Săvoiu, secretari.
Odată îndeplinite aceste formalităţi ,consiliul a decis următoarele:”Noi, consilierii Districtului Gorj,adunaţi pentru prima oară în sesiune extraordinară,dorind a însemna inaugurarea acestei instituţii prin un fapt memorabil şi care să transmită viitorului sentimentele noastre ce sunt expresia obştii ce ne-au ales,hotărât.
În memoria acestei zile şi în recunoştinţă către cel ce înzestrează patria noastră cu asemenea instituţii care deschid o nouă eră de prosperitate judeţului,să se ridice pe locul din comuna urbană Târgu-Jiu, întradins cumpărat pentru acest sfârşit, o pompoasă clădire şcolii de băieţi, unde fiii judeţului să primească lumina instrucţiunii şi care să fie ca clădire,cât se va putea mai monumentală, purtând numele Măriei Sale Domnitorului României de şcoala Alexandru Ioan, numire care se va săpa în litere mari pe frontonul zidirii peste care fronton se va aşeza pe un frumos piedestal bustul Măriei Sale Domnitorului tăiat în marmură albă şi în mărime naturală. Iar pe piedestal se va săpa în litere mari următoarea inscripţiune:Unirea definitivă;”
Dr. Marcela Mrejeru
