Cum toamna începe să se instaleze cu paşi siguri, şi proprietarii de case încep să se pregătească pentru vremea rece. În trecut se dădea o atenţie deosebită curăţatului sobelor, în special la începutul toamnei, din acest motiv, la nivelul fiecărei primării exista un serviciu care avea ca activitate curăţatul sobelor.
Într-un dosar din anul 1943, aflat în fondul arhivistic „Prefectura Judeţului Gorj” din cadrul Serviciului Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale, a fost găsit un Regulament tip de organizare şi funcţionare a acestui serviciu, emis de Direcţiunea Administraţiei şi Finanţelor Locale, care urma să fie întocmit şi aprobat de toate unităţile tutelare din judeţ. Acesta era obligatoriu pentru toţi locuitorii comunei şi avea caracter de monopol.
Organizare
Serviciul trebuia să fie condus de către un funcţionar desemnat de către primar dintre funcţionarii primăriei, având în componenţă şi ajutor de şef hornar, meşterii hornari – necesari bunului mers al serviciului.
Trebuiau executate în mod obligatoriu următoarele lucrări: curăţatul, arderea şi revizuirea coşurilor, curăţatul maşinilor de călcătorie şi a cuptoarelor de brutărie, numai la cererea locuitorilor.
Pentru efectuarea acestor operaţiuni, teritoriul comunei urma să fie împărţit într-un număr de circumscripţii, cu delimitarea şi enumerarea exactă a străzilor componente.
Curățarea coșurilor
Coşurile cilindrice, urcabile, care primeau foc mijlociu, urmau să fie curăţate o dată pe lună. Coşurile de la restaurante, brutării, cofetării şi în general, de la stabilimente industriale, unde focul arde fără întrerupere, trebuiau curăţate de două ori pe lună, iar în caz de nevoie, de mai multe ori pe lună.
Coşurile de locuinţe, folosite numai în timpul iernii, urmau să fie curăţate în intervalul 1 octombrie-30 aprilie, o dată la 2 luni. De fiecare dată, coşurile trebuiau curăţate pe toată lungimea lor, cu ajutorul frânghiei cu bilă şi perie, sau cu ajutorul vergelei de fier cu perie, astfel încât funinginea să fie complet înlăturată de pe canal. Odată cu executarea acestor lucrări, hornarul va curăţa cel puţin o dată la trimestru şi cutiile de funingine, iar în caz de nevoie, şi mai des. Pentru executarea acestora nu erau percepute taxe, însă proprietarii sau chiriaşii trebuiau să îndepărteze funinginea şi acromul scoase.
Arderea coşurilor zidite din piatră sau cărămidă trebuia făcută obligatoriu, o dată pe an. Dacă însă hornarul observa că dintr-o singură ardere nu se înlătura, şi nici prin alte mijloace nu se puteau curăţa funinginea şi scrumul, coşul era ars din nou.
Arderea coşurilor trebuia făcută numai toamna şi iarna când timpul este liniştit şi fără vânt. Înainte de aprinderea coşurilor, hornarul era obligat să cunoască starea lor şi să ia măsuri pentru îndepărtarea materialului inflamabil.
Arderea coşurilor se făcea după un program întocmit din partea serviciului pentru curăţatul coşurilor. Acest program se comunica cu 24 de ore înainte companiei de pompieri şi locuitorilor, la clădirile cărora urma să se execute arderea. Dacă în apropriere se găseau cantităţi mari de materiale inflamabile, arderea se făcea numai cu asistenţa pompierilor.
Atribuții și răspunderi
Executarea şi supravegherea lucrărilor de curăţare a coşurilor se organizează de către primărie care plăteşte personalul necesar pentru executarea acestor lucrări. Pentru numirea sau angajarea personalului la acest serviciu, pe lângă condiţiile generale de admitere în funcţiile publice, se mai cerea titlul de capacitate profesională acordat potrivit prevederilor legale pentru pregătirea profesională şi exercitarea atribuţiilor.
Serviciul îndeplinea următoarele atribuţii:
– întocmeşte şi ţine la zi registrul de evidenţă a coşurilor;
– execută lucrările în legătură cu întocmirea proiectului de buget al serviciului;
– îngrijeşte de procurarea şi de buna stare a uneltelor şi a materialelor pentru curăţarea şi arderea coşurilor;
– întocmeşte statele de plată ale coşarilor;
– stabileşte atribuţiile hornarilor şi îi supraveghează să-şi îndeplinească îndatoririle potrivit dispoziţiilor regulamentare;
– raportează şefului de administraţie dezbaterile îndatoririlor personalului serviciului, cât şi contravenţiile, potrivit dispoziţiilor regulamentare;
Meşterii hornari, potrivit reglementărilor, execută şi răspund pentru buna efectuare a lucrărilor de curăţare a coşurilor în circumscripţia care li se încredinţează.
Pentru evidenţa lucrărilor executate, fiecare hornar trebuia să aibă un carnet de activitate, cu pagină separată pentru fiecare clădire. Pe această pagină trebuiau indicate numele proprietarului, strada şi numărul clădirii, numărul şi felul coşurilor, precum şi lucrările efectuate şi data efectuării lor.
La curăţarea coşurilor, hornarii erau obligaţi să verifice dacă coşul prezintă crăpături sau alte defecte. Cele constatate trebuiau semnalate proprietarului şi raportate serviciului pentru curăţarea coşurilor. De asemenea, meşterii hornari trebuiau să fie conştiincioşi şi prevenitori faţă de publicul pe care îl servesc. Fumatul era interzis în timpul executării lucrărilor.
Obligațiile proprietarilor pentru prevenirea pericolului de incendiu
Proprietarii, locuitori ai imobilelor, cât şi chiriaşii, conform regulamentului, aveau următoarele obligaţii:
– a înlesni hornarilor executarea lucrărilor de curăţare a coşurilor la termenele stabilite de regulament între orele 8-18 a fiecărei zi de lucru;
– a asigura ca scara podului să fie accesibilă;
– a îngriji ca burlanele de tablă să fie introduse numai în coşurile de zid ale clădirii;
– să ia toate măsurile pentru prevenirea incendiilor, refăcând toate defectele coşurilor şi îndepărtând din aproprierea lor toate materialele inflamabile.
Pentru evitarea pericolului de incendii, proprietarii erau obligaţi să îşi construiască coşurile din piatră sau din cărămidă. Interiorul coşului trebuia să fie cilindric sau urcabil.. Fiecare etaj al unei case trebuia să aibă câte un coş separat pentru fiecare etaj, un singur coş neputând servi decât pentru maximum 3 corpuri de încălzire.
Cristina Vasiloiu
