Parângul, supranumit de noi Olimpul Olteniei, veghează din adâncimi de orizont şi de sub cuşma ninsorii ţinutul aşezărilor subcarpatice de pe Valea Gilortului. Înaintăm spre inima oraşului Novaci fără a mai trece pe sub cupola brazilor ce însoţeau odinioară intrarea în urbea păstorilor din această parte a Gorjului. Cineva s-a gândit să întinerească acest portal verde şi pe marginea străzii au apărut micii brăduţi care înceracă să se ridice an de an până să ajungă la semeţia şi solemnitatea brazilor înalţi de altădată, puternici şi aprig străbătători prin şuier de viscol şi val de ninsori celebre.
Simţim în piept aerul rece şi pur al munţilor. Suntem într-o localitate străveche, de sute de ani, cu străfulgerări prin templul timpului până spre vremea dacilor şi romanilor, într-un spaţiu geografic în care oieritul, una dintre cele mai vechi îndeletniciri ale omenirii, i-a înfrăţit şi i-a legat pe localnici întru statornicie, belşug şi bună convieţuire. Se pare că aşa s-a născut Novaciul. Între cununa munţilor ocrotitori de datini, tradiţii şi vise şi spaţiul larg al colinelor coborâtoare spre necuprinsul şesurilor lăsate hăt-departe, până la sărutul de val al Dunării străbune.
Despre şcoala novăceană
Aici regăsim şi şcoala oraşului, spaţiul în care învaţă şi cresc copii păstorilor, generaţie de generaţie, întru afirmarea acestui tărâm inconfundabil, a părinţilor lor, a moştenirilor şi tradiţiilor, a culturii şi civilizaţiei locurilor. Cu istorii şi biografii alese, însăilate din înscrisuri îngălbenite de trecerea timpului, de pe la anul 1835 încoace, începând cu „Şcoala din Deal”, cu cele din Hirişeşti şi Pociovaliştea, s-a ajuns la şcoala novăceană a momentului – Şcoala Gimnazială Novaci, „cu ţinuta ei aparte”, împlinită şi dăruită întru învăţătură şi bună formare a elevilor. Cu un management pragmatic şi dinamic, cu un corp profesoral competent, dedicat şi responsabil, şcoala din Novaci intră în conştiinţa publică în chip constructiv, ca fiind locul dinspre care vin valorile viitorului pentru om şi comunitate.
Aflaţi la Novaci cu prilejul unei întâlniri de lucru întru perfecţionarea activităţii directorilor de şcoli gimnaziale din municipiul Târgu-Jiu şi localităţile nordice ale judeţului, remarcăm preocuparea gazdelor de a oferi participanţilor experienţe şi modele de activitate demne de urmat. „Argintul viu” al acestor întâmplări este chiar directorul şcolii de aici, prof. Elena Basarabă. Rând pe rând, întâmplările prevăzute în agenda zilei, se succed în ritmuri şi manifestări obişnuite pentru elevii şi profesorii de aici, inedite şi surprinzătoare pentru oaspeţii veniţi în număr mare la Novaci.
Imagini grăitoare din viaţa şcoli, a elevilor şi profesorilor ei, din proiectele şi parteneriatele educative locale, regionale, naţionale şi internaţionale, din programele de voluntariat şi ecologizare a mediului, din bogata paletă de activităţi educative extraşcolare, lecţiile demonstrative, comunicările ştiinţifice cu teme precum „Implicarea şcolii în păstrarea tradiţiilor populare locale”, dialogul cu decanii de vârstă ai profesorilor şcolii, cu primarul oraşului – toate acestea vorbesc despre o instituţie etalon a serviciului public de educaţie, responsabilă pentru viaţa de mâine a oraşului şi a societăţii.
Au urmat secvenţele de scenă şi spectacol, inspirate din trecutul şi prezentul spaţiului tradiţional novăcean. S-au rostit versuri rare şi s-au intonat cântece culese din tezaurul folcloric local, în preajma zălarului cu ceaun la foc, a mesei rotunde şi încărcate cu bunătăţi ieşite din mâinile băciţelor – caş, balmoş, mămăligă, tocan, pastramă de noatin. Au apărut apoi dansatorii şcolii – copiii formaţi şi antrenaţi de Elena Basarabă însăşi, în puţinul timp din zi pe care îl mai are la dispoziţie. Am admirat astfel „Învârtita de la Novaci”, „Rustemul din sudul Olteniei” şi „Tropotita de pe Valea Izei din Maramureş”, trăind în dimensiunea transcarpatică şi transtransilvană a spiritului pastoral şi cultural românesc.
Trăirile noastre spirituale urmau să fie dăruite cu multă încântare odată cu intrarea în scenă a colidătorilor locali, elevi talentaţi care au prezentat şi au interpretat „Sorcova la Novaci”, „Pluguşorul şi colindeţul la Novaci”, alte colinde româneşti de Crăciun şi Anul Nou. Iată, neîndoios de multe aspecte care ne determină să ne întrebăm cine au fost actorii acestui interesant şi atractiv schimb de bune practici între directorii de şcoală gimnazială. Cu certitudine, ei sunt profesorii din Novaci, între care regăsim pe următorii coordonatori de activităţi educative şi artistice: Ileana Duguleană, Tatiana Dârvăreanu, Nineta Ştefănoiu, Constantin Geamănu, Elisabeta Buduran şi Cornelia Lilă.
Ei şi toţi colegii lor din Şcoala Gimnazială Novaci sunt realizatorii celor văzute şi apreciate de noi. Ei dau preţul cuvenit educaţiei, fără a fi preţuiţi pe măsură! Şi reuşesc în fiecare zi! Pentru că acţiunile lor se întemeiază pe fundamente pedagogice solide, precum gândirea lui Ioan Cerghit, care spune că: „A învăţa un copil nu înseamnă să-i dăm tot adevărul nostru ci să-i dezvoltăm propria gândire, să-l ajutăm să înţeleagă cu gândirea lui lumea.”
Ceea ce-i defineşte şi îi recomandă pe profesorii Şcolii din Novaci.
