Înțelepciunea populară este neprețuită în toate împrejurările, inclusiv în momentele excepționale pe care le trăim în prezent. Sistemul sanitar românesc, așa cum este el depășit și subfinanțat, este suprasolicitat în aceste zile și, cel mai probabil, acesta nu este decât începutul. Doar că România este țara tuturor posibilităților, tot în aceste zile aflăm despre personal medical care nu vrea să intre în tură, care intră în concediu medical ca să nu meargă la serviciu sau protestează împotriva deciziilor strategice de a dedica unele unități sanitare pentru tratarea exclusivă a coronavirusului. Aflăm, din păcate, de personal medical infectat cu virusul mortal dar și de oameni dedicați și care salvează vieți, parcă mai puțini eroi decât au italienii, francezii, spaniolii, de multe ori în halate albe fiind tot români și prin țările respective.
În criza globală a coronavirusului, personalul medical românesc pare depășit de situație. Dacă până la un punct este de înțeles, statul nu le-a pus la dispoziție materialele necesare în primul rând de protecție proprie, blocarea activității este de domeniul securității naționale. Dacă autoritățile gorjene au propus și Ministerul Sănătății a decis că Spitalul Târgu-Cărbunești se va ocupa doar de COVID-19, treaba părții medicale este să se asigure că vor fi luate toate măsurile-inclusiv sesizarea tuturor lipsurilor-și nu discutarea acestei hotărâri. După cum la Târgu-Jiu, în veșnica dispută pentru controlul funcției de manager, personalul medical ar trebui să stea departe de jocul politic și să își facă datoria. Neîncrederea în sistemul medical, nu doar la Târgu-Jiu, vine tocmai de la interminabilele scandaluri interne provocate de cele mai multe ori de interese politice și mediocritate. Personalul medical din Gorj trebuie să conștientizeze că presiunea din partea populației este una enormă după ce ce mulți dintre noi nu îl mai poate ocoli ca până acum!
Sistemul sanitar românesc trece prin momente dificile, are o dotare slabă și resurse umane mult sub normativ. Știm asta de mulți ani! Faptul că intrăm în colaps când încă nu a început criza, că acum am constatat că nu avem dotări și materiale, denotă altceva. Pentru ”munții” de bani primiți lunar, adică vreo 25 000 lei lunar net de la stat în medie pentru un medic+șpaga+o mică afacere privată în dese rânduri, medicii au făcut ”blat” cu administrația pe seama sănătății românilor. Acum când au dat de greu, când au realizat că riscă și ei în lupta cu boala și nu doar pacienții, au luat atitudine. Este și târziu și periculos!
Să nu înțeleagă cineva din cele scrise că aducem o culpă comună întregului sistem sanitar, oamenii în alb au avut totdeauna și au în prezent un rol foarte important. Înțelegem reticiența celor care se confruntă direct cu coronavirusul, este strigător la cer că nu au materiale de protecție, dar nu se pot deroba de misiunea lor. Se presupune că personalul medical este unul instruit care se poate apăra mai bine în fața virusului ca oamenii de rând, lucru care nu se vede! Ambulanțierii nu pot să spună că nu se duc la intervenții că nu au fost instruiți, vorbim tot de Tg-Jiu, e ca și cum pompierii nu se mai duc la incendii că nu le-a spus cineva cu ce se confruntă sau polițiștii nu vor mai ieși pe stradă. Deși nu e de dorit, cei din partea medicală trebuie să își asume și riscuri, de aceea au ales această meserie!