Gerul lui Mărţişor

Loading

A nins şi peste sate, frigul s-a reîntors printre coline şi îi ţine pe oameni în casă, deşi treburile primăverii îi cheamă la lucru. Se taie viile, se înnoiesc aracii, se schimbă ulucile, se curăţă livezile. Sunt rosturi emblematice ale satului care se împlinesc la revenirea între ramuri a păsărilor cântătoare.

Chiar dacă primele semne ale primăverii sunt încercate de promoroacă, iarna e la final
Chiar dacă primele semne ale primăverii sunt încercate de promoroacă, iarna e la final

Vânt rece şi valuri repezi de nori negri şi răzvrătiţi s-au năpustit peste sat, urnindu-se dinspre Dunăre şi Piatra lui Stan. Grabnic au învelit în întuneric munţii şi cornetele înalte, spre Cloşani şi Cerna. Fulgere şi tunete s-au perindat în iluminări spectaculoase şi-n zgomote ciudate prin ceruri, a plouat cu găleta timp de două zile. Costache şi-a dat cu lama briciului peste creştet, să-i fie capul tare ca oţelul şi mintea limpede tot anul. Are destule treburi de dus la capăt şi este optimist. A duduit întâi spre Coasta Motrului şi-i semn de rodnicie, cum ştie el de la ai lui străbuni. A trecut ropotul ploilor repezi şi reci, s-au viscolit apoi pădurile spre munţi şi totul a albit din nou, iarna nu vrea să se dea bătută. S-au depus metri de zăpadă în obârşiile Carpaţilor, în Oslea, Godeanu şi în toţi munţii noştri. Iar vor urca târziu oile la stâne. A nins şi peste sate, frigul s-a reîntors printre coline şi îi ţine pe oameni în casă, deşi treburile primăverii îi cheamă la lucru. Se taie viile, se înnoiesc aracii, se schimbă ulucile, se curăţă livezile. Sunt rosturi emblematice ale satului care se împlinesc la revenirea între ramuri a păsărilor cântătoare.

Iarna, ultima încercare

S-au umflat îngrijorător de mult vadurile Motrului. Râul iese învolburat din strânsorile munţilor şi vuieşte neliniştit, viitura izbeşte în pintenul de piatră al dealurilor, murmurând adânc prin zăvoiul neînfrunzit şi răvăşit de vântul rece şi tăios. După mai bine de un deceniu de nefiinţă se reîntemeiază lacurile din Valea de Hotare. Romulus Cloşanu şi-a adunat gândurile şi ideile în acţiuni folositoare mediului. Luciul de apă format în ruperi de relief străluceşte acum în oglinda peisajului. Sătenii din Padeş cred în isprava acestui tânăr şi sunt hotărâţi să-l ajute să redea naturii prospeţimea, frumuseţea şi bogăţia. Cred că aici vor fi cele  mai atractive lacuri ale ţinutului, cu mult peşte curat şi sănătos, căutat de pescarii care vor duce în lume renumele satului lor, dar şi farmecul locului plin de linişte, izvoare limpezi şi zăvoaie animate de cântecul inconfundabil al privighetorilor.
Cântă focul în sobă şi-i cald în odaie. Uica Vasile nu stă deloc în casă, nu vrea să fie surprins de astenie. El alege cartoful de sămânţă, dezghioacă usturoiul şi arpagicul, rânduieşte seminţele şi-şi mărgineşte cu ţăruşi tarlalele din viitoarea grădină cu zarzavaturi şi legume. Scoate din şopron fierul de plug şi-l duce la ascuţit. Să treacă îngheţul acesta sâcâitor şi va întoarce primele brazde din ţarină. Toată ziua a stat gheaţa în ulucul găinilor. Este mijloc de martie şi se vede că babele româneşti sunt foarte zgribulite şi trufaşe. Şi pârâul şi-a pus flori de gheaţă între maluri. S-au frânt de ger zambilele plantate de Marina. Miresme generoase şi purificatoare răzbat din grădina ei. La fereastra casei se deschide covorul multicolor al florilor de primăvară, sprintene şi dătătoare de frumuseţe şi speranţă. Albinele deja zumzăie peste petalele înmiresmate, cufundându-se în cupele cu polen ale florilor de brebenei, brînduşe, viorele şi ghiocei.
Tinerii nu mai rămân în sat, să-şi întemeieze o familie, să muncească lângă părinţi. Sânziana a lăsat oraşul pentru o zi şi s-a întors în satul copilăriei, să-şi revadă bunicul. Ar vrea să fie profesoară de limba engleză la şcoala de aici, dar este îngrijorată că numărul copiilor a scăzut dramatic, sunt tot mai puţini copii după flori peste dealuri şi cornete, sunt la fel de puţini şi la joacă. Fata a reîntâlnit şi berzele. Mai întâi una, stând într-un picior în baltă, apoi – tot una, veghind pe cuib. Credea că va fi singură tot anul, ca şi barza, după obiceiurile din bătrâni. Fără să fie superstiţioasă, spre amurg, Sânziana a văzut un grup de trei berze umblând după hrană prin băltoacele din hobaică. A surâs şi a admirat solitarele vestitoare ale primăverii.
Este ziua de lăsatul secului de Sfintele Paşti. Marina scoate din cuptor plăcinta cu brânză. E iarăşi sărbătoare în familie. De mâine începe postul cel mare. Vin zile de smerenie şi milostenie. Fulguie din nou peste vale. Cade zburătură de vânt de pe munte. Nu mai e mult până la echinocţiu. Atunci se întăreşte primăvara!